Cea mai bună ocazie

Regele Alfonso al XII-lea, care a condus regatul Spaniei timp de 10 ani, între 1875 și 1885, a fost într-o zi la vânătoare lângă un sat din provincia Andaluzia. După ce au prins vânatul, regele și suita sa au luat prânzul în casa unui agricultor din acele ținuturi, vestit pentru soiurile de vin pe care le comercializa pe piețele din Spania.

Regele lăudă foarte tare unul dintre vinurile pe care le-a degustat. Țăranul care-l ospăta i-a spus plin de satisfacție: „Luminăția voastră, ce v-am pus pe masă sunt vinuri bune, fără îndoială. Dar mai am unul care le întrece pe toate”.

Cei de față au rămas oarecum surprinși, iar regele a întrebat gazda la care mâncase: „De ce nu l-ai adus și pe acela? Pentru ce îl păstrezi? Aștepți o ocazie mai bună?”

„Da, majestate, răspunse viticultorul, spre stupefacția mesenilor. Vinul acela îl păstrez doar pentru Liturghie. Este vinul care devine Sângele lui Hristos prin Taina Euharistiei”.

Atunci când nu-i oferim lui Dumnezeu tot ce avem noi mai bun, e semn că ducem lipsă de iubire pentru El. Fiindcă atunci când iubești pe cineva, îi dăruiești tot ce ai tu mai de preț. Am putea rezuma aceasta în puține cuvinte, astfel: „Cât jertfești, atât iubești”.

Atunci când îi încredințăm lui Dumnezeu din darurile Sale la sporirea cărora am avut și noi o contribuție, Domnul le sfințește și pe ele și ne sfințește și pe noi. Pâinea și vinul, rodul pământului și al muncii oamenilor, sunt transformate la Liturghie în Trupul și Sângele lui Hristos, fiind consacrate prin rugăciunea preotului sau arhiereului. Acest fapt depășește înțelegerea noastră și reprezintă semnul și răspunsul unei iubiri infinit mai mari, din partea lui Dumnezeu la iubirea noastră, slabă și puțină.