Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
Despre virtutea care te pune pe drumul drept
Discernământul este virtutea esențială în viața creștinului, fie el mirean sau monah, și reprezintă condiția de bază a judecării corecte în orice problemă. Cunoașterea și înțelegerea fără greșeală a voii lui Dumnezeu, precum și a slăbiciunii și neputinței omenești fac ca darul discernământului sau al dreptei socoteli să fie neprețuit în urcușul duhovnicesc. Pilda de astăzi tocmai despre aceasta ne vorbește, despre discernământ și tact duhovnicesc. Un călugăr athonit pe nume Andrei avea ca povățuitor un stareț vestit pentru înălțimea sa duhovnicească, pe vestitul Kodratos, conducătorul obștii Mănăstirii Karakalou.
Tânăr fiind, Andrei a întâmpinat odată o mare ispită. Atât de mare, încât a fost nevoit să plece din mănăstire și să se retragă la o chilie aflată lângă lavra îndrumătorului spiritual, părintele Kodratos. Alergând la duhovnicul său pentru spovedanie, fratele Andrei și-a deschis inima și a mărturisit toate câte i se întâmplase. Bătrânul l-a ascultat cu răbdare, iar la urma mărturisirii novicelui a spus: „Ai făcut bine, Andrei! Ai dreptate! Dar te rog să vii iarăși peste o săptămână, ca să mai vorbim”.
Fratele a mulțumit duhovnicului și a plecat. Însă purtarea lui ascundea ceva și Andrei era curios să afle de ce mai voia bătrânul să discute cu el o săptămână mai târziu.
Așa că, la sorocul stabilit, l-a vizitat din nou pe duhovnic și după ce a discutat mai multe, părintele Kodratos i-a zis ucenicului său pe un ton vesel: „Vei face ascultare în ceea ce am să-ți spun?” „Da, orice-mi veți spune, voi face!”, a spus discipolul.
„Atunci ascultă deci! Îți voi pune desaga pe catâr și te vei întoarce la mănăstirea ta! Mergi cu bine!” „Părinte, i-a spus cu uimire Andrei, data trecută mi-ați dat dreptate! Acum totuși...”
„Da! Dar atunci erai supărat. Iar dacă-ți spuneam ce ți-am spus acum, nu se vindeca rana, nici ispita nu pleca.”
Andrei a rămas minunat de iscusința cu care duhovnicul a procedat în cazul său. Era fericit că Dumnezeu îi hărăzise un părinte atât de îmbunătățit.
(Adaptare după o pildă din vol. Harisma discernământului în călăuzirea duhovnicească ortodoxă, Konstantinos Karakolis, Egumenița, 2012)