Ignoranța face casă bună cu necredința

Cine citește romanul lui Dostoievski „Frații Karamazov” va întâlni spre finalul lui un dialog între Alioșa, cel mai mic dintre Karamazovi, și Kolea, un puști teribilist, în vârstă de 13 ani.

Kolea își declară sus și tare ateismul său, credința în socialism și spune că poți iubi omenirea și fără să crezi în Dumnezeu.

Alioșa nu stă să demonteze fiecare idee a tânărului revoluționar, dar îi spune o povestioară scurtă, scrisă de un neamț care a trăit o perioadă în Rusia. Neamțul, referindu-se la școlărimea rusă, afirma: „Arătați-i unui elev rus o hartă a firmamentului, a cerului cu constelațiile și galaxiile universului și, a doua zi chiar, o să v-o dea înapoi corectată”. Ce voia să spună cetățeanul din Germania? Că o lipsă totală de cunoștințe naște o încredere exagerată în sine și de aici e doar un pas până la a spune inepții. Totuși, să nu-i socotim doar pe ruși că ar suferi de păcatul acesta. Pilda care urmează vine din spațiul francez, așadar nimeni nu e scutit să cadă în plasa mândriei și a prostiei, până la urmă.

Un bărbat de 75 de ani călătorea cu trenul de la Paris la Lyon și folosea timpul acesta pentru a lectura. Alături de el un tânăr student citea și el o carte voluminoasă. După un timp, tânărul observă că bătrânul de lângă el citește Biblia și fără menajamente îl întreabă: „Dumneavoastră mai credeți în această carte plină de fabule și povești?” „Bineînțeles, răspunse vârstnicul. Numai că aceasta nu este o carte de povești sau fabule, ci Cuvântul lui Dumnezeu! Dumneavoastră socotiți că e greșit să cred asta?”

„Bineînțeles că e greșit! Cred că ar trebui să vă dedicați timpul mai degrabă studiului științei și istoriei universale. Veți vedea cum Revo­luția Franceză, acum mai bine de 100 de ani, a demonstrat miopia spirituală a celor care frecventează Biserica, stupiditatea și minciunile religiei. Doar persoane fără cultură sau fanatice mai pot crede în astfel de prostii. Dumneavoastră, domnule, ar trebui să cunoașteți puțin mai mult părerea oamenilor de știință cu privire la lucrurile acestea.”

„Și spune-mi, tinere, aceasta este părerea oamenilor noștri de știință despre Biblie?” „Îmi pare rău. Următoarea stație este Dijon, îl anunță tânărul. Acolo trebuie să cobor și nu am timp să vă explic. Vă rog să îmi dați cartea dumneavoastră de vizită și vă voi trimite prin poștă câteva lucrări pe tema aceasta. Așa vă veți edifica asupra acestei teme care preocupă întreaga lume.”

Bătrânul, cu multă răbdare și liniștit, căută în buzunarul hainei sale. După un scurt timp îi întinse cartea sa de vizită. Când tânărul citi, se rușină și nu mai îndrăzni să ridice capul din pământ. Pe cartea de vizită scria: Profesor Doctor Louis Pasteur, director general al Institutului Național de Cercetare Științifică al Academiei Franceze.