Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
Început bun
Există o rugăciune pe care Părinții Bisericii ne îndeamnă să o rostim zilnic. În ea cerem lui Dumnezeu să punem început bun vieții noastre. Se ridică însă o întrebare: în ce condiții ne putem lua viața de la început zi de zi?
Francezii au o vorbă: „Dieu commence chaque matin”, care se traduce: „Dumnezeu începe în fiecare dimineață”. Pentru că în fiecare dimineață Dumnezeu face ca noi să ne trezim, ca soarele să răsară, ca plantele să crească, ca viața să nu se întrerupă.
Cum putem avea o viață nouă, bună, frumoasă, când noi totuși păcătuim în fiecare zi? Numai schimbându-ne atitudinea față de Dumnezeu, față de aproapele, față de noi înșine, în fond.
De cele mai multe ori gândim asemenea fiului risipitor care a spus tatălui: „Nu te vreau pe tine, ci numai ceea ce îmi poți da. Ești inutil în viața mea. Doar darurile tale contează. Poți să mori, dar lasă-mi moștenirea”. Cu siguranță nu folosim un limbaj atât de grosolan, însă ne purtăm astfel în cele privitoare la Dumnezeu.
Dar dacă venim la Hristos cu altă atitudine, întrebându-ne: „ Este vreun om pe care l-am rănit atât de profund încât Dumnezeu nu mă poate primi?”, oare Dumnezeu, privind la ticăloșia noastră mărturisită, ne va respinge?
Să ne amintim de pasajul în care Sfântul Apostol Pavel se întreabă retoric față de corinteni: „Oare voi lua mădularele lui Hristos, trupul meu care a devenit o prelungire a Întrupării lui Dumnezeu, și voi face din ele mădulare de desfrânată?
Toate felurile de păcate, nu doar desfrânarea, desfigurează trupul și întunecă sufletul nostru. Începutul bun din viața noastră este gândul că păcatul săvârșit, oricât de greu, are iertare și nu trebuie nicicând să deznădăjduim, ci să ne întoarcem la Dumnezeu cu dragoste și umilință. Sfântul Ioan Scărarul spune despre nădejde că nu este străină de firea noastră: „Căci împrumutându-ne, plecând pe mare, semănând, nădăjduim cele mai bune”.
(Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din volumul „Mai aproape de Hristos. Spovedania și iertarea“, Mitropolitul Antonie de Suroj, 2014)