Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
Lăcomia nu e bună
În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea foarte mult aur și, în general, tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o prețuia mai presus de orice bogăție.
Într-o zi, un satir pe nume Silenus, personaj din mitologie reprezentată printr-o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne și picioare de țap care personifica instinctele brutale, a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească în grădina sa până și-a revenit, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.
Silenus era bun prieten cu Dionysos, zeul vinului. Văzând că Midas a fost atât de primitor cu prietenul său, Dionysos a dorit să își arate recunoștința față de rege.
Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea ca tot ce ating de acum înainte să se transforme în aur”. Deși Dionysos știa că nu este o idee bună, i-a respectat dorința lui Midas.
Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transforma în aur. A atins un măr și mărul s-a preschimbat într-un fruct strălucitor din aur. Apropiații regelui erau uimiți și toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.
Extrem de bucuros, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa și, înainte să își dea seama, a transformat-o pe aceasta într-o statuie de aur. Speriat, regele s-a dus în grădină și l-a chemat pe Dionysos. Regele l-a implorat pe acesta să îi ia puterea și să îi salveze fiica. Dionysos i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum era înainte să își pună dorința nesăbuită. În acest fel, regele și-a învățat lecția și a trăit tot restul vieții, mulțumit de ceea ce avea.
Morala acestei pilde e cât se poate de simplă: Să nu fim niciodată lacomi, ci mulţumiţi cu ceea ce avem.