Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe
Legea gravitației inverse
Deși în viața de zi cu zi nu suntem conștienți de acest fapt, neîncetat toți oamenii trăiesc sub influența gravitației, a forței de atracție pe care o exercită asupra noastră pământul. Ea este îndreptată permanent în jos. În fizica mecanică clasică această forță se calculează înmulțind masa unui corp cu constanta g care este accelerația gravitațională și este egală cu 9,81 m/s².
În fizica newtoniană lucrurile așa stau. La fel, în domeniul mecanicii fluidelor, legile fizice stabilesc în mod unanim că prin expansibilitatea gazelor acestea ocupă în întregime volumul pe care îl au la dispoziție.
Dar nu numai în fizică, ci și în viața noastră, „toate mișcările naturale ale sufletului în lumea de după căderea în păcat sunt conduse de principii analoge legilor greutății materiale. Cu o singură excepție, harul. „Harul divin face ca omul să funcționeze după o altă lege care ar putea fi numită legea gravitației inverse. Ea spune că făptura rațională creată după chipul lui Dumnezeu este atrasă spre El cu o forță egală cu accelerația pe care omul o imprimă în urcușul lui duhovnicesc înmulțită cu masa, cu greutatea faptelor bune pe care acesta le săvârșește, sprijinit de har în această viață. Gravitația inversă nu reprezintă o forță constrângătoare. Pentru că modul în care se face prezent în lume Dumnezeu și, după asemănarea Lui, orice om sfânt, este total diferit mecanicii care se bazează pe legile descoperite de Newton, Boyle sau alții. Dumnezeu nu ocupă discreționar, forțat volumul universului creat chiar de El, ci Se sălășluiește numai în inimile care-I oferă loc de odihnă. Atracția pe care o are asupra noastră Împărăția lui Dumnezeu, cerul pe care-l aducem în noi nu este irezistibilă decât dacă o dorim. În câmpul acestor două forțe, gravitația și harul, se mișcă omul și lumea; iar efortul nostru constă în strădania de a transmuta tendința noastră naturală „grea”, descendentă, de tip „gravitațional” și a face loc harului care să ne urce la cer, patria spre care trebuie să tindem, fiindcă pentru ea am fost creați.