Minunea din pivniţă

Actualul Papă este cunoscut prin afirmațiile sale care uimesc auditoriul. Odată, pe când se afla la o mănăstire de călugărițe, Francisc I le-a spus maicilor care se nevoiau acolo că ar trebui să fie mame. Monahiile au rămas foarte mirate de îndemnul Episcopului Romei. Ba chiar și opinia publică a explodat. Dar Papa se referea la cu totul altceva. Mamă nu este numai persoana care naște fizic, ci și cea care te crește. Femeile care își părăsesc pruncii decad din calitatea de mamă și se transferă aceasta către cea care-i crește.

Maica Domnului, întrucât L-a născut pe Hristos, a devenit Maica Bisericii. Ea primește pe fiecare orfan care s-a lepădat de Tată, adică de Părintele ceresc, și de Frate, adică de Iisus Hristos. Și pentru că nu putem să ne hrănim singuri duhovnicește și avem nevoie de călăuzire în drumul spre Împărăție, Maica Domnului vine și ne ia în brațele sale milostive și ne ocrotește sub Sfântul ei Acoperământ, până ne îndreptăm și regăsim calea. Starețul Tadei de la Vitovnița spune: „Aici, pe pământ, putem fi părăsiți și de rudele cele mai apropiate. Cu toții avem slăbiciunile noastre și adesea îi vătămăm și pe cei din neamul nostru, ca să nu mai vorbim despre ceilalți. Iar aceștia pot, din pricina nestatorniciei noastre, să ne disprețuiască și să ne respingă sau ne pot ierta, dar sunt cu toate acestea mâhniți.

Însă Domnul și Preasfânta Sa Maică? O, cât de mult îi întristăm prin păcatele noastre. Dar atunci când cădem către ei din inimă, ne iartă toate! Nu țin minte nici una dintre ticăloșiile noastre, din faptele netrebnice din viața noastră. Pilda pe care o veți citi vorbește despre purtarea de grijă a Maicii Domnului față de cei care și-au închinat viața slujind lui Hristos în Muntele Athos.

Există în Muntele Athos o icoană veche a Maicii Domnului, pictată în secolul al XIV-lea. Ea se numește Eleovritissa, adică „Izvorâtoare de ulei”, și poate fi observată în pivnița Mănăstirii Vatoped. Deasupra ei, spre aducere aminte de o însemnată minune, stă scris: „Înmulţirea uleiului”. Icoana este cinstită, în mod special, în Vinerea din Săptămâna Luminată.

Minunea săvârşită de Maica Domnului a dat numele acestei icoane din pivniță. În urmă cu câteva sute de ani, Cuviosul Ghenadie din Vatoped se afla pe atunci în slujba de chelar, el fiind responsabil cu gestionarea alimentelor. Zilele fiind grele în acea perioadă, uleiul din mănăstire s-a împuţinat foarte mult. Cuviosul a mers la părintele stareţ şi l-a înştiinţat despre situaţie. Totodată, el l-a sfătuit pe stareţ să nu mai folosească ulei la bucătărie şi masă, pentru a ajunge la aprinderea candelelor din Sfântul Altar. Stareţul nu a primit sfatul Cuviosului Ghenadie, iar uleiul a fost folosit în continuare ca şi până atunci. Cuviosul Ghenadie a făcut ascultare de stareţ, cunoscând puterea ascultării şi a smereniei. Între timp, stareţul s-a rugat mult Maicii Domnului, să nu-i lipsească pe călugării din obştea sa de puţinele alimente necesare traiului în mănăstire.

Într-o zi, când chelarul Ghenadie a pornit spre magazie, pentru a lua ultima măsură de ulei din butoi, el a rămas uimit când a văzut butoaiele pline cu ulei, iar uleiul umplând pivniţa până aproape de uşă. Deasupra butoaielor se afla încă de pe atunci o icoană veche a Maicii Domnului. Această icoană, numită mai apoi Eleovritissa, adică „Izvorâtoarea de ulei”, răspândeşte şi astăzi o frumoa­să mireasmă de mir. Pentru că icoana a rămas în pivniţa mănăstirii, ea a fost numită şi „Docheiarissa”, adică „cea din pivniță”.