Duminica a 29-a după Rusalii (Vindecarea celor zece leproși) Luca 17, 12-1 În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși, care au stat departe și care au ridicat glasul,
18 Ian, 2026
Păcatul osândirii aproapelui
Sfinţii care au trăit cu mult timp înaintea noastră, dar tot printre oameni ca şi noi, ne-au lăsat exemple povăţuitoare de îngăduinţă faţă de lipsurile aproapelui. Ei ne-au atras atenţia cu privire la vorbirea de rău şi ne-au redat multe experienţe edificatoare în legătură cu nesăbuinţa judecăţii aproapelui, a judecăţii aspre a lui Dumnezeu atunci când osândim pe cineva şi a milei Lui faţă de neosândirea oamenilor. Să ne oprim atenţia la un exemplu din Patericul egiptean.
Paladie, cel care a consemnat apoftegmele Părinţilor, spune că odată s-au adunat fraţii unei mănăstiri să judece fapta unui monah şi l-au invitat la judecată pe avva Moise Etiopianul. Ce se întâmplase? Un frate greşise odată în pustia Sketis, şi au trimis şi după avva Moise, dar el nu voia să vină. A fost trimis preotul după el, să-i spună: „Vino, că te aşteaptă lumea“. Atunci el s-a ridicat şi a venit. A luat un coş găurit plin cu nisip, pe care îl căra în spate. Ceilalţi, ieşindu-i în întâmpinare, îi spuseră: „Ce s-a întâmplat, avva, cu tine? Şi ce reprezintă sarcina pe care o porţi în spate?“
„Acestea sunt păcatele mele, a răspuns vestitul eremit, pe care eu însumi nu le văd, printre altele, merg să-l osândesc pe fratele meu pentru păcatele lui, pe care le văd foarte bine.“ Mustraţi de acest răspuns, fraţii au anulat judecata lor cu privire la cel vinovat.
