Pedagog sau zugrav?

O contesă germană din Casa de Schleswig-Holstein căuta pentru fiul ei de 6 ani, Frederik, un educator excepțional. I-a fost recomandat scriitorul creștin Chris­tian Gellert, unul dintre poeții și prozatorii germani foarte populari din secolul al XVIII-lea, care a lucrat și ca pedagog. Contesa a fost foarte impresionată de personalitatea poetului. Dar fiind o persoană cam superficială, s-a gândit că trebuie să-i mai dea câteva sfaturi preceptorului însărcinat cu instruirea particulară a micului conte. „Nu vreau să faceți din fiul meu un pedant învățat, i-a spus dama. Nu cer nimic decât cunoș­tințe sumare de limbi străine, istorie, geografie și matematică. Vreau ca fiul meu să dea o impresie bună celor care-l vor întâlni și cunoaște. De asemenea, nu doresc să faceți din fiul meu un creștin care să se roage permanent. Îmi este prea suficient dacă Frederik va învăța cele 10 porunci, iar duminica va merge la biserică. Nu e vârsta potrivită ca el să aibă prea multe cunoștințe și nici convingeri religioase prea puternice. De aceea, nu am nevoie de o predare foarte serioasă, profundă, ci una care să semene cu o zugrăveală ușoară”.

Gellert a ascultat cu răbdare dorințele contesei. După o scurtă pauză de gândire, i-a spus acesteia cu blândețe: „Dacă aceasta este intenția dumneavoastră cu privire la fiul vostru, atunci vă pot sfătui supus: Pentru această sarcină mai bine ar fi să vă luați un zugrav!” După care se înclină scurt și plecă.

Scriptura ne vorbește despre adevăr și neadevăr, despre cald și rece, despre alb și negru. Mesajul lui Hristos adresat Bisericii din Laodiceea, așa cum îl găsim în capitolul 3 din Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul, spune astfel: „Nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Dar fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea”. Așadar, ori suntem creștini, ori nu. Aceasta presupune o credință puternică în Hristos, credință care se sădește din copilărie. Dacă ea reprezintă doar ceva de fațadă, asemenea unei zugrăveli ușoare, suntem mai de plâns decât necre­dincioșii.

(„Sămânța cea bună”, 2015)