Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
Singura certitudine din viața noastră
E sâmbătă şi Biserica face în această zi pomenirea morţilor. Atunci când suntem tineri credem că moartea se află departe de noi, deşi ea este mai aproape decât ne-am putea închipui. O dovedeşte şi plecarea din această viaţă a părintelui Marius Bărăscu, un preot din satul Parava, judeţul Bacău, care urma să aniverseze 35 de ani, decedat în urma unui accident de maşină pe drumul de întoarcere de la mănăstirea Sihla spre casă.
Ne temem de moarte pentru că ea înseamnă pentru majoritatea dintre noi ieşirea din conştienţa de sine şi intrarea într-o zonă complet necunoscută nouă până atunci, asemenea unei uitări de sine. Deşi ne sperie acest lucru, cu toţii ne ducem în fiecare seară la culcare şi ne pierdem complet, fără nici o teamă, într-un somn adânc. De ce oare? Pentru că absolut toţi suntem siguri, într-o mare măsură nejustificat de siguri, că ne vom trezi în dimineaţa următoare.
Ne încredem în faptul că zorile următoare vor răsări pentru noi şi că somnul este doar o experienţă vremelnică. Şi totuşi, există un risc mare în a închide ochii şi a adormi definitiv. Nu există loc mai periculos decât patul în care ne odihnim noaptea. O arată şi pilda următoare.
Un ţăran s-a întâlnit odată cu un marinar. Primul, lucrător al pământului, afirma cu nonşalanţă că nu şi-ar risca viaţa pe mare în ruptul capului şi că nu vede altă meserie mai primejdioasă decât cea de marinar. Atunci când marinarul l-a întrebat de ce credea aceasta, ţăranul i-a răspuns: „Unde a murit tatăl tău?” „Pe mare”, a fost răspunsul scurt. „Şi bunicul tău?” „Tot pe mare”, a continuat marinarul. Îmi pare rău că nu înţelegi, îi zise ţăranul, tot nu vezi cât e de periculoasă această meserie?”
Însă marinarul nu era un om lipsit de înţelepciune. Aşa că i-a răspuns ţăranului cu aceeaşi monedă şi l-a întrebat: „Tatăl tău unde a murit?” „A murit în pat” a răspuns țăranul fără să gândească unde vroia să bată cu întrebarea marinarul.
Însă acesta a continuat. „Dar bunicul tău?” „Tot în pat”, a venit răspunsul sec. „Iartă-mă, dar chiar că nu mai pricep nimic, încă mai îndrăzneşti să te culci în pat în fiecare noapte?” l-a mai întrebat marinarul neaşteptând replica ţăranului care fusese pus într-o teribilă încurcătură.
În viaţă nu putem fi siguri de absolut nimic. Nici de faptul că vom reuşi într-o privinţă sau alta, că vom fi bogaţi sau sănătoşi. Dar un singur lucru e neîndoielnic în ceea ce ne priveşte: vom face neapărat cunoştinţă cu moartea. Trebuie să fim conştienţi de aceasta şi să o privim ca pe o parte inevitabilă a unui proces de creştere spre starea deplinei noastre maturităţi umane.