Duminica a 22-a după Rusalii (Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr) Luca 16, 19-31 Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar
Un memorabil drept la replică
Luna trecută (10 august) s-au împlinit 15 ani de când părintele Constantin Galeriu a plecat la Cel Căruia I-a slujit întreaga viață, Împăratul Hristos. Cine citește biografia părintelui care anul acesta ar fi împlinit 100 de ani, căci el s-a născut cu 10 zile înainte de Marea Unire, va descoperi un om de o modestie patristică, un om care a căutat dincolo de orice pacea și Adevărul. Cu toate acestea, atât înainte de 1989, dar și după acest an, părintele nu a fost scutit de atacuri și batjocuri total gratuite. Pilda pe care urmează s-o citiţi a fost spusă chiar de părintele Galeriu ca răspuns la un articol calomnios îndreptat contra sa, apărut într-o publicație românească, similarul lui Charlie Hebdo la noi.
Câțiva reprezentanți rău-intenționați din mass-media românească au scris prin 1997 un articol denigrator cu privire la persoana părintelui Galeriu, adresându-i apelative imposibil de reprodus, acuzându-l că a primit mai multe premii în bani din partea unor fundații. Deși a promis aceste fonduri săracilor, părintele nu și-a respectat cuvântul dat, mai afirmau autorii articolului respectiv. Iată ce le scrie părintele Galeriu în dreptul său la replică: „Sursa de inspirație în conștiința și viața unui preot trebuie să fie precumpănitor Sfânta Scriptură, central Mântuitorul Iisus Hristos și învățătura Sfinților Părinți, fără a omite, se înțelege, celelalte domenii ale activității spiritului uman, ştiință, filosofie, artă. Pedagogul meu este Iisus Hristos. Lui mă străduiesc să-I închin viața mea, să-I urmez și așa să-mi slujesc Biserica și neamul. La schița de portret spiritual pe care mi-ați conferit-o vă răspund cu o parabolă din vechea înțelepciune răsăriteană.
Se spune că odată, la un filosof grec a venit un tânăr dornic să deprindă înțelepciunea. Maestrul i-a spus să meargă mai întâi și să găsească câțiva oameni pe care să-i plătească timp de trei ani, ei având sarcina de a-l batjocori în fiecare zi, de câte ori tânărul apărea în public. Învățăcelul a urmat sfatul filosofului și la sfârșitul timpului de încercare a primit următorul răspuns din partea acestuia: «Ești pregătit de acum să dobândești înțelepciunea. Poți merge la Atena să înveți de la marii filosofi știința adevărată».
Zis și făcut. Ajuns la Atena, ucenicul întâlni un filosof cinic așezat la poarta cetății care îi ocăra pe toți trecătorii. Noul venit în oraș izbucni în râs la insultele adresate lui. «Pentru ce râzi atunci când eu te batjocoresc?» «Pentru că timp de trei ani eu am dat bani unora ca să mă jignească, iar acum tu faci același lucru fără să mă coste nimic. Intră în cetate, ești vrednic de înțelepciunea ei!», i-a spus atunci cinicul.
Avva Ioan, care avea obiceiul să povestească adesea această istorioară, adăuga: «Iată ușa lui Dumnezeu! Primirea fără supărare a ocării pe nedrept».
Îmi îngădui să spun, subliniază părintele Galeriu în răspunsul său, că și eu am plătit cu bani încă mai grei unor asemenea daruri ale semenilor mei. Cu privire la fondurile primite din partea fundațiilor, deși după porunca Mântuitorului, când faci milostenie, nu trâmbița înainte și să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, totuși, pentru că mi se cere, vă trimit alăturat chitanțele care arată destinația sumelor la vremea respectivă. Cu doriri sacre de sănătate și bucuria unor nobile împliniri vă rămân același cu neschimbată dragoste în Hristos, părintele Galeriu”.