Cele trei trepte ale libertății

Sfântul Marcu Ascetul spune că legea libertății o înțeleg puțini, pentru că înțelegerea e în proporție cu împlinirea poruncilor. Mai apoi desface această afirmație în trei trepte distincte: „Legea slobozeniei se cunoaște prin cunoștința adevărată; se înțelege prin lucrarea poruncilor și se împlinește desă­vârșit prin mila lui Hristos.”

Cunoașterea e primul nivel și e accesibil multora. Poți cunoaște legea libertății prin lectură, prin tradiție sau prin frecventarea ideilor corecte despre ea. Această cunoaștere e necesară, însă nu este capătul drumului. Poate că am putea numi această cunoaștere anticamera înțelegerii, care este cu totul altceva. Înțelegerea vine prin lucrarea poruncilor, prin contact direct cu realitatea pe care porunca o deschide. Cu alte cuvinte, înțelegerea se naște din acțiune, este o consecință a împlinirii poruncilor. Cel care împlinește primește, prin chiar actul împlinirii, o lumină asupra a ceea ce împlinește pe care nici un studiu preliminar nu i-o putea da.

Sfântul Marcu Ascetul adaugă apoi o a treia treaptă, și e cea mai importantă: legea slobozeniei, sau a libertății, se împlinește desăvârșit prin mila lui Hristos. Primele două trepte, cunoașterea și înțelegerea prin lucrare, ar putea crea impresia unui parcurs în care omul urcă prin propriile eforturi spre o desăvârșire pe care o dobândește la capăt ca rod al străduinței sale. A treia treaptă arată însă altceva. Desăvârșirea este rodul milei lui Hristos și nu efort autonom.

Sfântul Marcu Ascetul revine din nou asupra celei de-a treia trepte și clarifică: „Când ne vom sili să împlinim în conștiință toate poruncile lui Dumnezeu, vom înțelege că legea Domnului este fără prihană; că se cultivă prin faptele noastre cele bune, dar fără mila lui Dumnezeu nu este cu putință să se desăvârșească între oameni.”

Legea se cultivă prin faptele bune, aceasta e partea omului, efortul și lucrarea lui. Dar desăvârșirea vine de dincolo de fapte, oricât de bune ar fi ele. Desăvârșirea ține de mila lui Dumnezeu. Există un punct dincolo de care efortul omenesc, oricât de stăruitor și de sincer, nu mai poate înainta prin forțe proprii. Efortul omenesc este doar o trambulină, care te aruncă înspre mila lui Hristos, singura care poate desăvârși.

Efortul personal este pus, așadar, într-un context adecvat. El este necesar, reprezintă calea spre înțelegere, dar aici se întâmplă ceva neaș­tep­tat. Înțelegerea care vine prin efort ascetic arată deschiderile legii libertății, cu mult dincolo de orice hotar omenesc, și te deschide spre mila lui Hristos, singura care poate desăvârși.

Cele trei trepte ale lui Marcu Ascetul desenează, laolaltă, un portret complet al omului în fața lui Dumnezeu: omul care cunoaște din afară, omul care înțelege lucrând și omul care primește ce nu putea dobândi singur. Aceeași realitate, trei feluri de a sta în fața ei, și fiecare îi descoperă un strat pe care celelalte nu îl pot atinge.