Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, anticipând învierea noastră, face legătura între imanent şi transcendent, între cele de aici şi cele de dincolo, între locul în care suntem şi cel în care suntem
05 Mai, 2024
Dacă aş fi putut vedea malul…
Florence May Chadwick, o celebră înotătoare americană din secolul trecut, a rămas în istorie ca prima femeie care a traversat înot Canalul Mânecii în ambele sensuri, canal care desparte Franţa de Anglia.
Dar ea nu a reuşit această performanţă din prima încercare. Prima oară a ratat traversarea cu câteva sute de yarzi. Mai târziu, ea a explicat că pricina eşecului a fost ceaţa din zori care se lăsase deasupra canalului. „Dacă aş fi putut vedea malul“, a spus ea, „aş fi reuşit.“ Dar aşa, din pricina ceţii, mi-am pierdut speranţa şi am renunţat să mai lupt. În fiecare an, la praznicul Schimbării la Faţă, Hristos ne lasă să vedem malul. În dragostea Sa, Mântuitorul ne dă o vedenie a limanului nostru, Împărăţia lui Dumnezeu.
La Schimbarea Sa la Faţă, atunci când slava şi frumuseţea lui Dumnezeu au străluminat o clipă în persoana lui Hristos, Domnul a vrut să ne arate ce se va întâmpla într-o zi şi cu trupurile noastre înviate. Aceasta este ţinta noastră. Pentru aceea, viaţa are un sens aşa de înalt. Prilejul de a fi părtaşi la slava veşnică este cel mai mare dar oferit nouă de Dumnezeu. Atunci trupurile noastre stricăcioase se vor îmbrăca întru nestricăciune şi ceea ce este muritor va fi îmbrăcat de nemurire, cum spune Sfântul Apostol Pavel, iar osteneala noastră nu va fi în zadar. (Preluare şi adaptare după o pildă din volumul „Vitamine duhovniceşti“, vol. I, Editura Sophia, 2007)
