E loc pentru toată lumea

Știați că există cel puțin 972 de genuri muzicale? Ați citit bine: nouă sute șaptezeci și două. Puteți găsi lista în Wikipedia și în alte surse. Și am zis „cel puțin” pentru că s-ar putea să mai fi apărut câteva de când am început să scriu aceste rânduri. Există, bunăoară, opt genuri de muzică alternativă - ceea ce e puțin ironic, căci oricare din cele aproape o mie e alternativ la celelalte. Există, de asemenea, 11 genuri dedicate Crăciunului, 24 de feluri de muzică electronică, 11 genuri progresive

Unele au nume simpatice, de pildă Izola­țio­nism, Litere Mici sau Zgomot, care te fac să crezi că au fost create de câțiva prieteni într-un garaj și le cântă doar ei. De altfel, unul chiar se cheamă US Garage.

Altele, însă, indiferent cum sună numele, sunt cât se poate de serioase și au profunde valențe sociale - de pildă, Zouglou, gen muzical popular și un stil de dans originar din Coasta de Fildeș. Apărut la începutul anilor 1990 în campusurile universitare din Abidjan, genul a fost creat de studenți ca o formă de expresie și satiră socială. Versurile pieselor vorbesc despre viața de zi cu zi, greutățile tinerilor, justiție socială și politică, și sunt scrise mai ales în nouchi, un argou stradal care combină franceza cu limbile locale ivoriene.

În realitate, lista s-ar putea să fie mult mai lungă: am remarcat că lipsesc cel puțin canțoneta, șansoneta, muzica lăutărească și manelele.

Nu le-am pomenit întâmplător pe acestea din urmă. Sigur că unora - inclusiv mie - le displac total, nu atât pentru muzică, cât pentru texte. Dar de aici până la „Maneaua ucide!”, cum scrie pe unele ziduri, e cale lungă și stupidă. Să fim serioși.

E loc pentru toată lumea și pentru toate genurile. Nu doar muzicale, de altfel. Cum ar fi ca un cititor pasionat de romanele istorice sau de cele psihologice să decreteze că romanele polițiste ucid? Mă rog, poate nu e cel mai bun exemplu, că în astea chiar se comit crime. Sau ca un bibliofil dedicat cărților de filozofie să considere că genul SF e o prostie? În realitate, s-au scris volume excepționale în toate genurile, inclusiv fantasy, thriller, comic sau chiar horror.

E loc pentru toată lumea. Faptul că ești fascinat de sculpturile lui Michelangelo și/sau de cele ale lui Brâncuși, pe care îl celebrăm anul acesta, nu-ți conferă autoritatea ori motivul să declari cu un aer de superioritate că Jeff Koons, cunoscut pentru sculpturile sale pop-art de mari dimensiuni care imită jucăriile din baloane, e un impostor.

Tot astfel, frumusețea fără vârstă a Palatului Versailles nu face să pălească în nici un fel creațiile arhitecturale moderne. Francezii au fost printre primii care au înțeles asta și au riscat de cel puțin două ori: când s-au ridicat Turnul Eiffel, respectiv piramida lui Pei de la Luvru. În ambele cazuri au existat vociferări împotrivă - în ambele cazuri, azi nu le mai contestă nimeni.

Același lucru e valabil și pentru felul în care cineva își amenajează casa (și curtea, dacă are), la ce spectacole merge, în ce locuri de vacanță, ce prieteni are, ce obiceiuri și cum se îmbracă. Una este: „Eu n-aș purta așa ceva!” și cu totul altceva: „Așa ceva n-ar trebui purtat!”

Să ne relaxăm. E loc pentru toată lumea.