Generaţia „playback“

Este generaţia de astăzi şi, cine ştie, poate de mâine. Creştem cu toţii în ea. Oricât de mult se doreşte purul, totul este artificial, sintetizat. Nimic nu mai e "live", natural ori palpabil, aşa cum era cândva; nici cartea, nici muzica, nici alimentele, nici chiar viaţa. Totul se colorează, se mimează sau se digitalizează; pentru raţionamente practice, pentru economie sau pentru a deveni mai atractive. Nu ştim exact, vom vedea mai târziu ce şi pe cine a momit. Totul se transformă, se schimbă, se modifică. Experimente peste experimente, soluţii peste soluţii, tehnici peste tehnici. Aşa e modernitatea. Facem "playback" peste tot şi nu mai ştim, ori nu mai putem să ne oprim... Uneori uităm care este realitatea şi trăim în propriile "avataruri", impuse sau nu de societatea în care vieţuim.

Sunetele se sintetizează şi educă simţurile în felurite stări mai mult sau mai puţin energizante. Foaia este înlocuită de pagina electronică, scrisorile de sms-uri, plimbările prin parc şi conversaţiile de altădată au fost modernizate de chat-uri şi reţelele de socializare, jocurile curate de pe maidan sunt acum de mult uitate, cele de pe calculator fiind mult mai "colorate". Copilăria şi adolescenţa, perioadă de candoare şi de căutare a modelelor, este cea mai veselă şi încântătoare etapă din viaţa fiecăruia. În vremea copilăriei mele nu ştiam de calculator, internet, televizor cu multe programe, jocuri în reţea şi alte multe provocări contemporane, ce limitează şi îngustează orizonturile tinerilor captivi într-o lume ireală. Jocuri precum "De-a v-aţi ascunselea", "Raţele şi vânătorii", "Ţară, ţară, vrem ostaşi", "Sticluţa cu otravă" sau "Hoţii şi vardiştii" sunt doar câteva din paleta largă de jocuri în care mi-am petrecut cei mai frumoşi ani. Fotbalul, tenisul, schimbatul surprizelor de la gumele de mestecat (colecţii de maşini, de elicoptere, de fotbalişti etc.) ori schimbatul timbrelor din clasoare erau pasiunile noastre de altădată. Alături de acestea erau nelipsitele excursii cu colegii la munte sau la mare, în care se legau cele mai frumoase prietenii, ieşirea la iarbă verde, mersul pe bicicletă, lansarea zmeului şi alte multe minunăţii curate. Astăzi socializarea este în cea mai mare parte doar digitală, în faţa "zeului" computer!

Alimentele, fructele şi legumele zemoase şi gustoase au fost şi ele transformate, înmulţite prin fel şi fel de procedee, de parcă s-ar fi micşorat pământul şi nu mai este loc de cultivat. Nimic din creaţia Ta, Doamne, nu este perfect! Noi creăm o altă lume, o altă viaţă, un "măr mai mare", o aromă mai nouă, care să ne stimuleze papilele gustative, "inventăm", dar fără Tine... Doamne, Tu nu vezi că noi vrem clone, bombe atomice, arme nucleare, fel de fel de substanţe halucinogene, fumuri ameţitoare şi multe altele? Ce fel de Dumnezeu eşti, dacă la creaţie nu le-ai făcut şi pe acestea, nu Te-ai gândit şi la noi? Aşa strigă bietul om contemporan, ameţit de "creaţia" sa...

Explozii de informaţii zilnice în vieţi înecate şi minţi obosite, deprimate şi dezorientate reprezintă cultura zilelor noastre. O zi fără ştiri, fără evenimente majore pare o zi moartă, monotonă, neimportantă, banală, chiar plictisitoare pentru unii. Când nu mai sunt evenimente, se fabrică, se înscenează, se programează. Panica trebuie cultivată, minţile trebuie golite de linişte. Avem nevoie de adrenalină, de ură, de teroare. Omul de astăzi este însetat de informaţii şi de ştiri proaspete. Mereu trebuie să fie "up-datat", ca să rezişti pe piaţă, altfel el nu mai reprezintă o noutate şi poate fi înlocuit oricând cu o maşinărie capabilă nu numai să hrănească neuronii neobosiţi ai celor ce se vor a fi altfel. Titluri peste titluri, vise peste vise, durere peste durere şi bucuria ce a rămas doar copiilor din satele izolate, care încă nu au trăit în totalitate ispita digitală.

Ce va rămâne în urmă, ce dăruim mai departe, se pare că nu este o întrebare care să frământe inimile şi minţile celor ce vor da răspuns la "vreme potrivită"...

Aşadar, cine vrea să iasă din "generaţia playback"?