Hristos S-a schimbat la Faţă în Muntele Tabor

În fiecare an la 6 august sărbătorim Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos. Acest eveniment biblic s-a petrecut cu câteva zile înainte de Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim. „A avut loc cu puţin timp înainte de Pătimirea Lui, şi anume cu 40 de zile înainte ca Hristos să pătimească şi să fie răstignit... Sărbătorirea la data de 6 august nu este întâmplătoare, pentru că precedă cu 40 de zile sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), care este socotită la fel ca Vinerea Mare”, după cum precizează Mitropolitul grec Ierotheos Vlachos.

Părinţii Bisericii au stabilit serbarea Schimbării la Faţă a Domnului în ziua a şasea a ultimei luni din anul bisericesc, pentru a ne arăta că omul care a fost creat de Dumnezeu în ziua a şasea a creaţiei este chemat să ajungă la bucuria Raiului şi la întâlnirea cu Dumnezeu în lumina cea neînserată a Împărăţiei Sale cele nepieritoare. De aceea această sărbătoare are şi un conţinut eshatologic. Prin Schimbarea la Faţă a Domnului Apostolii au văzut, pe cât au putut, slava cerească, de care se vor bucura cei drepţi în Împărăţia lui Dumnezeu.

Schimbarea la Faţă a avut loc pe Muntele Tabor din Galileea, în prezenţa Sfinţilor Apostoli Petru, Iacob şi Ioan, de faţă fiind şi Moise, şi Ilie, după cum aflăm din Sfintele Evanghelii: Matei 17, 1-9, Marcu 9, 2-9 şi Luca 9, 28-36 şi din a doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru 1, 16-18.

În timpul Schimbării la Faţă, lumina necreată a prezenţei lui Dumnezeu a revelat ucenicilor firea dumnezeiască a lui Iisus Hristos. Ei au putut, prin harul lui Dumnezeu, să vadă această lumină. Noi mărturisim acest lucru prin troparul sărbătorii: „Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea...” Deci ei văd ceea ce harul dumnezeiesc le îngăduie să vadă ca oameni în trup. Apostolii văd slava Fiului lui Dumnezeu pe cât pot ei să perceapă ca oameni supuşi păcatului strămoşesc şi morţii.

Imnografia sărbătorii, referindu-se la Schimbarea la Faţă, afirmă că pe Tabor Hristos „a schimbat firea lui Adam, luminând-o în chip de negrăit, cu dumnezeiasca lucrare” şi „arată frumuseţea cea dintâi a Chipului care a ridicat în Sine firea omenească”. Aici, prin Schimbarea Sa la Faţă, Mântuitorul face ca „firea lui Adam iarăşi să strălucească, mutând-o în slava şi strălucirea Dumnezeirii Sale”.

Astfel, Hristos arată Apostolilor Săi slava la care este chemat nea­mul omenesc. Tocmai de aceea sărbătorim acest praznic împărătesc în ultima lună a anului bisericesc, pentru a înţelege că suntem chemaţi după această viaţă trecătoare să ne bucurăm de cea netrecătoare şi veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu, unde să vedem pururea lumina dumnezeiască de la Schimbarea la Faţă a Domnului de pe Tabor.