Istoria unei zile istorice

Sub comuniști, 23 August a fost, rând pe rând, Ziua eliberării României de sub jugul fascist (denumire stabilită de regimul dictatorial al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care punea accent pe rolul „marelui frate de la răsărit”), Ziua insurecției armate antifasciste (sugerând o mișcare populară coordonată și eliminând aluzia recunoscătoare la Armata Roșie) și apoi Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă și Antiimperialistă (nume sofisticat impus de Nicolae Ceaușescu pentru a atribui exclusiv Partidului Comunist Român meritul loviturii de stat).

Astăzi, în manuale și documente oficiale, ziua este identificată drept Lovitura de stat de la 23 august 1944 sau Actul de la 23 august, acțiunea prin care regele Mihai, cu colaborarea partidelor, a decis arestarea mareșalului Ion Antonescu, iar România a oprit alianța cu Axa și a întors armele alături de Aliați. După ce fusese vreme de 41 de ani zi națională a Republicii Socialiste România, în urma alungării regelui Mihai și a abolirii monarhiei fără nici o consultare a populației asupra unei schimbări atât de radicale, astăzi, 23 august are alte semnificații naționale, dar și internaționale: la noi, este Ziua Națională a Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului, iar la nivel continental e Ziua Europeană a Comemorării Victimelor Stalinismului și Nazismului, stabilită de Parlamentul European și coincizând cu data semnării Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939. Pact care pe noi, românii, ne-au costat Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, un teritoriu total de peste 50.000 de kilometri pătrați.

Nu întâmplător, așadar, comemorăm la un loc victimele fascismului și comunismului, căci, chiar dacă ulterior cele două ideologii și puteri malefice au intrat în război una împotriva celeilalte, inițial și-au dat mâna și nu numai că au stabilit să nu se deranjeze reciproc, dar au atacat simultan Polonia, dinspre vest și dinspre est, și când trupele s-au întâlnit la mijloc, s-au îmbrățișat și au băut șampanie. Există imagini filmate. În plus, lagărele de exterminare, în care și-au găsit moartea 6 milioane de evrei, le-au fost inspirate naziștilor de către sovietici, care au înființat primele lagăre de detenție și muncă forțată (devenite ulterior rețeaua Gulag) încă din 1918-1919, în timpul Războiului Civil Rus, cu mult înainte ca nazismul să apară și să preia puterea în Germania în 1933. De 23 august, ca și de 1 mai, regimul comunist din România, adus de tancurile sovietice (înainte de sosirea acestora, PCR avea cel mult o mie de membri), organiza fastu­oase parade, menite să demonstreze atât „realizărili”, cât și dragostea poporului față de iubiții conducători. Vreme de aproape jumătate de secol, paradele s-au deplasat sud-nord, către tribunele din Piața Aviatorilor. În 1989, Ceau­șes­cu a avut ideea să mute miș­ca­rea de la Est la Vest... Ironic, nu? În plus, a primit mulțimile de pe trep­tele a ceea ce trebuia să fie Muzeul Re­cu­noștinței Naționale - față de el, desigur. Clădirea era departe de-a fi gata, așa că s-a apelat masiv la butaforie. Din nou ironic. Azi, slavă Domnului, avem o Zi Națională cele­brând cel mai drag concept al românilor: unirea.