Meditație în Sfânta și Marea Miercuri: Femeia păcătoasă

Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simțind dumnezeirea Ta, tânguindu-se, a adus Ție mir mai înainte de îngro­pare… (Triod)

În Sfânta Scriptură se află menționate multe femei care au avut roluri importante în istoria mântuirii neamului omenesc, dar numai despre Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului, scrie că a primit cu smerenie să fie Născătoare de Dumnezeu, de aceea a spus că de acum toate neamurile o vor ferici (Luca 1, 48), pentru bucuria izbăvirii din blestem și, mai ales, pentru mântuirea adusă lumii de Mântuitorul Hristos.

Însă, tot numai despre o femeie, deși o mare păcătoasă, Însuși Domnul Hristos, înainte de Sfintele Sale Pătimiri, după ce a fost uns cu mir de mare preț de către aceasta, a spus: că lucru bun a făcut ea față de Mine… Căci ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut ea, spre pomenirea ei (Matei 26, 7-13). Pentru fapta ei de milostenie față de Domnul, dar și pentru că s-a lăsat de păcat, Biserica o pomenește în mod special în Sfânta și Marea Miercuri din Săptămâna Sfintelor Pătimiri în contrast cu Iuda, ucenicul Domnului, care a dat cu piciorul în Harul Apostoliei (Harul Preo­ției) și a vândut pe Învățătorul său pe 30 de arginți.

Pomenirea femeii păcătoase în această zi, foarte aproape de Sfintele Paști, este o încurajare pentru oamenii păcătoși de a se apropia cu încredere în iertarea Domnului, dar să aibă și hotărârea de a se lăsa de păcat cu desăvârșire. Să medităm, punând în compa­rație cele două fapte total opuse, a desfrânatei și a ucenicului naufragiat din cauza orgoliului și a semeției. Amândoi, atât păcătoasa, cât și ucenicul, s-au întors cu totul de la faptele lor de mai îna­inte, numai că păcătoasa a renun­țat la păcat, iar Iuda, în mod premeditat, a acceptat păcatul, renunțând la virtute și demnitatea de apostol: Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, și s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul cel greu al răutăților; iar ucenicul cel nemulțumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el și s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor (Triod).

Îl vedem pe ucenic mergând pe furiș la iudei pentru a se sfătui cum să-L dea pe Hristos în mâinile lor și, mai ales, pe câți bani? Deci, fiind întunecat la minte de vederea banilor, nu a ținut la preț, ci a făcut vânzare după dorința cumpărătorului, din marea lui lăcomie, așa cum spun cântările acestei sfinte zile. Dar o vedem și pe femeia păcătoasă, mustrată de faptele sale reprobabile, având mare nădejde în suflet că prin milostenia sa va dobândi marea milostivire a lui Hristos Dumnezeu, deoarece milostenia atrage milostivirea lui Dumnezeu și iertare de multe păcate: Când păcătoasa aducea mirul, atunci s-a înțeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura turnând mirul cel de mult preț, iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preț; aceea a cunoscut pe Stăpânul, iar acesta se despărțea de Stăpânul; aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob al vrăjmașului. Rea este lenevirea, mare este pocăința!

Iată-L și pe Domnul, Care Îl privește, totuși, cu blândețe pe Iuda și resemnat, deoarece dorește să urmeze calea spre Golgota, scopul pentru care a venit în lume. O privește și pe păcătoasă tot cu blândețe, dar și cu bucurie pentru întoarcerea ei de la păcat. Nu-l poate opri pe Iuda de la răutatea lui, îi respectă actul de voință, dar nici pe păcătoasa nu o poate îndepărta, datorită bunătății și milostivirii Sale dumnezeiești. Pe câți nu I-a primit? Și încă va mai primi, dar numai pe cei care se pocăiesc sincer și se hotărăsc să nu mai greșească, așa cum a făcut păcătoasa. Tradiția spune că, Domnul, fiind răstignit pe cruce, l-ar fi așteptat pe Iuda să se întoarcă prin pocăință și să-l ierte pentru trădare, așa cum Petru va face puțin mai târziu, fiind reintegrat în soborul apostolilor. Iar când Domnul a știut că Iuda s-a spânzurat, a exprimat: Săvârșitu-s-a! Și îndată și-a dat duhul…

Să ne primească și pe noi! În casa Tatălui Său sunt multe lăcașuri mari, spațioase și luminoase. Deci, să ne grăbim ca păcătoasa aducând mirul pentru Domnul. Să-i ungem trupul cu mirul ostenelilor noastre. Acum, El nu mai umblă pe drumurile Țării Sfinte, așa cum a făcut-o în timpul vieții pământești. Însă Îl aflăm oriunde ne-am duce: pe cale flămânzind, într-un azil abandonat, într-un spital în suferință sau părăsit de ucenici și apropiați în mare însingurare. De multe ori, El vine la noi cerând sau întrebând, ca un pelerin necunoscut. Nu are o ținută arătoasă, poate că este neîngrijit, din cauza sărăciei și a suferinței… Dar, în toate cazurile, El depinde de dragostea noastră, de felul cum Îl privim și Îl primim, de felul cum ne deschidem sufletul spre El, căci El este chipul Tatălui; Cine a văzut pe Fiul a văzut pe Tatăl. Și omul are chipul Lui, căci Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că atunci când Dumnezeu l-a făcut pe Adam a privit cu anticipare la chipul Fiului Său.

Să nădăjduim la milostivirea Tatălui, urmând milostivirea Lui, căci milostiv este și poate să mântuiască Cel ce a voit a pătimi pentru noi. Să căutăm bunătatea Fiului prin bunătatea arătată semenului nostru. Domnul nu a acuzat niciodată pe nimeni de păcate; numai pe sluga vicleană și leneșă a criticat-o aspru și a pedepsit-o. Dar celor milostivi le-a zis: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă...