Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Noutate editorială dedicată vieţii şi personalităţii Sfântului Neagoe Basarab
Recent, la Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a fost publicat volumul Principii spirituale și sociale în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, avându-l ca autor pe părintele diacon dr. Alexandru Briciu, redactor-şef al Ziarului Lumina, cotidianul Patriarhiei Române.
Lucrarea a fost întocmită inițial ca teză de licență în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București, sub coordonarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Forma actuală, sub care a și văzut lumina tiparului, reprezintă rezultatul demersurilor de îmbunătățire și actualizare a studiului inițial.
Întinderea volumului însumează două sute de pagini, în debutul cărora se regăsește Cuvântul-înainte semnat de academicianul Ioan-Aurel Pop, care punctează câteva caracteristici definitorii ale acestui demers editorial: „Pomenirea și re-pomenirea marelui domn Neagoe Basarab, la o jumătate de mileniu de la trecerea sa în eternitate, fac parte din «datoria vieții noastre», cum ar fi spus marele istoric Vasile Pârvan. Lucrarea de față a diaconului dr. Alexandru Briciu se înscrie în această datorie de credință, dar și de suflet și de minte din partea românilor. [...] Autorul cărții, diaconul dr. Alexandru Briciu, este un fin cunoscător al epocii istorice tratate, al istoriei medievale a românilor și al teologiei ortodoxe. Plecând de la premisa că domnii români medievali erau deopotrivă capi politici și religioși și că-și trăgeau sursa puterii de la Dumnezeu, în urma ungerii și încoronării, cercetătorul portretizează în această carte un conducător lumesc și duhovnicesc în același timp, pătruns de importanța misiunii sale, ctitor de monumente văzute și nevăzute, păstor de oameni și de țară, lăsător de moștenire trainică, convins de faptul că «cine învățăturei sălașul ridică sieși ridică sălașul... de fieru și aramă, care furul nu va fura, nice vântul va strica, nice apa va îneca»”.
Cuvântul-înainte este urmat de introducerea autorului, care se continuă cu primul capitol al lucrării, intitulat Sfântul Voievod Neagoe Basarab - model de conducător creștin, structurat în cinci subcapitole. În urma parcurgerii acestei prime părți a volumului, cititorul va reuși să își creeze o imagine solidă asupra vieții și activității sfântului voievod, dar și a tuturor calităților specifice unui domnitor creștin, reîntregite cu acuratețe sub imaginea Sfântului Neagoe Basarab. Denumirea subcapitolelor din această primă parte a lucrării prezintă în mod concret aceste calități, prin intermediul cărora autorul conturează portretul Sfântului Neagoe Basarab astfel: „domnitor preaînțelept între căpeteniile neamului românesc”, „ctitor de lăcașuri sfinte”, „prieten al Sfinților Părinți”, „învățător luminat de Duhul Sfânt” și „mare iubitor de pace”.
În cel de-al doilea capitol al lucrării - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie -, părintele diacon Alexandru Briciu aduce în prim-plan o fină analiză a principiilor spirituale și sociale cuprinse în Învățăturile pe care sfântul voievod le-a transmis fiului său. „Prin învățăturile laice, Neagoe îi arată [fiului său, Theodosie] cum să conducă pe supușii săi, iar prin povețele religioase îi arată cum să se conducă pe sine. «Învățăturile lui Neagoe Basarab nu sunt o scriere literară gratuită, ci o carte care urmărește să educe întreaga societate, de la copil, identificat cu pruncul domnesc Theodosie, până la marii demnitari, ierarhi și viitori domni ai țării»”, punctează autorul, citându-l pe istoricul Dan Zamfirescu.
Finalul lucrării este marcat de Concluziile autorului, care au rolul de a oferi, la finalul lecturii, imaginea de ansamblu a personalității și misiunii Sfântului Voievod Neagoe Basarab.
În această direcție, academicianul Ioan-Aurel Pop adaugă: „Mișcându-se în ambianța unor patriarhi ecumenici precum Pahomie, Teolipt și Nifon al II-lea, în cercurile unor teologi de marcă ai Răsăritului ca Manuel de Corint și Gavriil, protosul (cârmuitorul) de la Muntele Athos, domnul Țării Românești și-a îndeplinit pe deplin misiunea de apărător al Ortodoxiei și de promotor al Bizanțului după Bizanț”.
Lucrarea a fost tipărită la Tipografia Cărților Bisericești și poate fi achiziționată online de pe website-ul: www.librariacartilorbisericesti.ro.