Răspunsuri duhovniceşti: Cum să trăiască soţii care nu pot avea copii

Ce trebuie să facă părinţii care au ajuns la jumătatea vieţii şi nu au dobândit copii? În ce condiţii se pot înfia copii?

Trei lucruri pot face soţii care nu au copii. Ori să ducă viaţă conjugală până la moarte în rugăciune, în post şi curăţie, ca nişte creştini adevăraţi, punându-şi toată nădejdea în Dumnezeu; ori să înfieze unul sau doi copii, cât pot ei creşte, dându-le o bună educaţie religioasă şi morală; ori să se ducă amândoi la mănăstire, cu binecuvântarea duhovnicului. Aceasta este calea cea mai bună pentru cei ce nu au copii. Fericiţi sunt acei creştini fără copii, care duc viaţă călugărească în lume sau care intră de bunăvoie în mănăstire şi slujesc toată viaţa lui Hristos în nevoinţă, ascultare şi smerenie.

Prima condiţie pentru înfierea unui copil este ca ambii soţi să fie de acord. Apoi, să ceară sfatul şi binecuvântarea duhovnicului lor, să caute un copil creştin, sănătos, botezat şi să fie dorit de ambii soţi, aceştia obligându-se în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor că îl vor iubi, vor purta grijă de el şi îl vor creşte în frică de Dumnezeu, dându-i o bună educaţie şi cele de nevoie pentru viaţă. De obicei, se recomandă să se înfieze copii de oameni săraci, din case cu mulţi copii, din familii fără părinţi ori dezmembrate şi copiii abandonaţi, la casele de copii. Iar dacă copilul înfiat nu este botezat, părinţii adoptivi trebuie să-l boteze imediat şi să-l unească cu Hristos. Apoi să-l ducă în casa lor şi să-l iubească ca pe propriul copil. Cei care au posibilităţi materiale şi multă dragoste pentru Hristos, pot înfia şi câte doi copii, în condiţiile arătate mai sus. (Călăuză ortodoxă în familie şi societate, arhim. Ioanichie BĂLAN)