Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
Răspunsuri duhovniceşti: Familia, prima instituţie pentru educaţia religioasă a copiilor
Este necesară educaţia religioasă a copiilor în şcolile primare?
Trei sunt instituţiile de bază care contribuie la creşterea şi educaţia religioasă şi duhovnicească a copiilor până la vârsta de 14-16 ani. Prima este familia, unde se nasc trupeşte şi sunt educaţi copiii de către părinţi, în iubire de Hristos, până la vârsta de 7 ani. A doua este şcoala primară şi gimnazială, unde copiii primesc primele cunoştinţe despre Dumnezeu şi despre morala creştină, de la învăţători şi preoţi. Iar a treia şi cea mai înaltă şcoală de educaţie creştinească este Biserica, maica de obşte a tuturor, în care copiii şi noi toţi ne naştem duhovniceşte din apă şi din duh, prin Sfântul Botez, în numele Preasfintei Treimi, şi unde fiecare îşi mărturireşte păcatele, primeşte Sfânta Împărtăşanie şi se uneşte tainic, prin rugăciune şi învăţătură, cu Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.
De aceea, educaţia religioasă în şcolile primare şi în gimnazii nu numai că este obligatorie, dar este şi hotărâtoare pentru creşterea copiilor, din cea mai fragedă vârstă, în credinţa adevărată în Dumnezeu, prin formarea şi pregătirea lor pentru viaţă. Şcolile fără educaţie religioasă nu pot creşte copiii în spirit creştin, nici nu le pot imprima o morală evanghelică ortodoxă, aşa cum s-a întâmplat în şcolile noastre în perioada atee-comunistă, în care se constată un procent ridicat de copii răi, indiferenţi religios, neascultători de părinţi, amăgiţi şi dependenţi, în bună parte, de televizor şi de ispitele lumii moderne.
Salvarea creştin-morală a copiilor noştri depinde, pe viitor, numai de educaţia lor religioasă în aceste trei instituţii amintite mai sus. Altfel, ţara noastră şi întreaga societate creştină, fără Dumnezeu, nu pot supravieţui.
(arhim. Ioanichie BĂLAN,Călăuză ortodoxă în familie şi societate)