În articolul trecut am spus că prima consemnare biblică a Învierii Domnului, din punct de vedere cronologic, nu este făcută de Evangheliști, ci de Sfântul Apostol Pavel care spune: „Căci v-am dat, întâi de
17 Mai, 2024
Stelele de mare
Ca lumea să se schimbe nu e nevoie de mulţi oameni. E suficient doar ca cineva să aibă îndrăzneala de a începe. Determinarea cu care faci un lucru bun poate convinge şi pe alţii să te urmeze. Acum 2.000 de ani, un Om ne-a dat posibilitatea să privim lumea altfel. La început L-au urmat doar 12 Apostoli. Dar mai apoi întregul pământ a fost mişcat de cuvântul Lui. În locul nostru Pascal cred că s-ar întreba: Cum oare mai poate dormi cineva acum?
O furtună teribilă se abătu într-o zi asupra mării. Vântul sufla brăzdând apa şi înălţând-o în valuri uriaşe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere. Curenţii formaţi în adânc smulgeau vieţuitoarele marine, crustacee şi moluşte, purtându-le la zeci de metri de ţărm. Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede cum se şi iscase, apa se domoli şi se retrase. Acum plaja era o imensă întindere de noroi, unde se zvârcoleau în agonie mii şi mii de stele de mare. Erau atât de multe, încât plaja părea că devenise rozalie.
Lucrul făcuse să vină multă lume pe acea parte a coastei. Sosiră acolo şi echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen. Stelele de mare trăgeau să moară. În mulţimea de pe ţărm, însoţit de tatăl său, un copil privea cu ochii plini de tristeţe micuţele stele de mare. Toţi cei aflaţi pe ţărm se uitau şi nimeni nu făcea nimic. Dintr-odată, copilul lăsă mâna tatălui său, îşi scoase încălţămintea şi fugi pe plajă. Se aplecă şi culese în mânuţele sale trei stele de mare, apoi luând-o la fugă, le duse în apă. După aceea, se întoarse înapoi şi repetă operaţiunea.
De pe parapet, un om strigă spre el:
Ce faci acolo, copile?
Arunc în apă stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajă, răspunse copilul fără a se opri din mersul său grăbit.
Dar pe plaja asta sunt mii şi mii de stele de mare. Cu siguranţă nu ai să poţi să le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigă bărbatul. Nu poţi schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se aplecă, culese o stea de mare şi aruncând-o în apă răspunse: Iată că am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bărbatul rămase o clipă mut, apoi îşi scoase şi el pantofii şi coborî pe plajă. Începu să adune stele de mare şi să le arunce în apă. Coborâră încă două fete şi astfel erau deja trei persoane care ajutau pe copil în lucrarea lui. După alte câteva minute cincizeci de oameni, apoi o sută duceau în apă stelele de mare naufragiate. Până la urmă au reuşit să le salveze pe toate. Datorită unui copil. (Adaptare după o povestire din vol. „Istorioare pentru suflet“, Bruno Ferrero, Ed. Galaxia Gutenberg, 2007)
