„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Catavasiile Adormirii Maicii Domnului, la Filothei sin Agăi Jipei și Macarie Ieromonahul
Catavasiile sunt imne de încheiere a odelor unui canon. La fiecare praznic împărătesc sau în decursul unei perioade liturgice speciale, în cadrul slujbei Utreniei se întrebuințează catavasii specifice sau speciale (de exemplu, catavasiile Bunei Vestiri, glas 4; catavasii la Întâmpinarea Domnului, glas 3, catavasii la Înălțarea Sfintei Cruci, glas 8, catavasii la Botezul Domnului, glas 6 etc.).
În ceea ce privește catavasiile la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, acestea se cântă în cadrul slujbei Utreniei în perioada 1-15 august, inclusiv până în ziua sărbătorii. De asemenea, la slujba Sfintei Liturghii, în locul axionului „Cuvine-se cu adevărat”, se cântă Axionul praznicului, care este de fapt irmosul cântării a IX-a din canon: „Neamurile toate, te fericesc pe tine...”.
În Catavasierul lui Filothei sin Agăi Jipei, catavasiile Adormirii se găsesc sub denumirea de „Catavasii la acestaș praznic al Uspeniei Preacistei” și se află cuprinse între foliile 36r-v și 37v și compuse în glasul 1. Trebuie să subliniem faptul că toată opera lui Filothei a fost reprodusă integral în facsimil de către muzicologul Sebastian Barbu-Bucur.
Din punct de vedere istoriografic, „Psaltichia rumănească” din anul 1713 este primul manuscris cu muzică bizantină în limba română de pe teritoriul României (manuscris sub cota nr. 61 din cadrul BAR). Astfel, „identificat cu aspirațiile întregului popor român, Filothei sin Agăi Jipei și-a înscris adânc numele în istoria patriei noastre la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea” (Sebastian Barbu-Bucur, Filothei sin Agăi Jipei, Psaltichie rumănească - I. Catavasier, p. VII).
Încă de la început se observă faptul că, înainte de catavasie, Filothei folosește câte un scurt incipit grecesc pentru fiecare în parte; de exemplu, pentru peasna întâi: „cea împodobită cu dumnezeiască slavă...”; peasna a III-a: „ceea ce ești lucrătoare și cuprinzătoare...”; peasna a IV-a: „graiurile proorocilor...” ș.a.m.d.
Aceste catavasii sunt compuse în tact irmologic, având notație cucuzeliană, majoritatea începând din nota PA sau DI; cadențele sunt perfecte și imperfecte. Linia melodică este simplă, fără formule prea complicate și ușor de descifrat, fiind destul de accesibile pentru studiul lor. Litera de început a fiecărei catavasii este de culoare roșie, având un ornament caligrafic; tot cu culoare roșie sunt mărturiile și semnele hironomice care înfrumusețează cântarea.
Cu o temeinică cultură teologică, filosofică și muzicală, Filothei a adaptat textul românesc - luat fie din manuscrisele existente, fie din traduceri personale - la melodiile tradiționale bizantine și invers.
„Catavasii la Adormirea Preasfintei noastre de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria” se află în Irmologhionul lui Macarie Ieromonahul, apărut în anul 1823 la Viena. Sunt compuse tot în glasul 1 în modul stihiraric și sunt așezate imediat după cuvântul de introducere, adică între paginile 1-8. Neumele folosite sunt cele după Reforma din anul 1814 a lui Hrisant, cu culoare neagră și roșie. Și în acest caz, litera de început a fiecărei catavasii este de culoare roșie, la fel și mărturiile, gorgonul, digorgonul, ftoralele și cu semnul eternon. Modul în care autorul a compus linia melodică a catavasiilor este unul „destul de simplu, cu bun gust, simplitate, claritate, dulceață” (Costin Moisil, Românirea cântărilor: un meșteșug și multe controverse, p. 27).
Astfel, ieromonahul Macarie „a curățit de străinisme cântarea psaltică, acomodându-o spiritului melodic național”. Se poate observa faptul că în melodica acestor catavasii se întâlnesc formule sau pasaje care se regăsesc și în celelalte catavasii (Costin Moisil, idem).
În concluzie, fiecare dintre cei doi autori - Filothei sin Agăi Jipei și ieromonahul Macarie, chiar dacă au compus aceste catavasii la distanță de peste un secol unul de celălalt, totuși au încercat și au reușit prin măiestria lor, să „românească” aceste cântări la specificul limbii române și la sensibilitatea poporului nostru.