Cei 33 de Mucenici din Melitina s-au nevoit pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (305-311). Cel dintâi dintre ei era Ieron, bărbat puternic la trup şi viteaz, dar bun şi blând la suflet.
07 Noi, 2024
Sfinţii Cuvioşi Nichita Mărturisitorul şi Ilirie
Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Midichiei, s-a născut în Cezareea Bitiniei, într-o familie de oameni evlavioşi şi rugători. La scurt timp după naşterea sa, a rămas orfan de mamă şi a fost crescut de bunica sa. Iubitor de curăţie şi sfinţenie încă din copilărie, a devenit ucenic al pustnicului Ştefan, care l-a trimis la Mănăstirea Midichiei, de pe muntele Olimp. Bătrânul şi înţeleptul egumen Nichifor l-a primit cu multă dragoste şi doar la 7 ani de când venise la acel aşezământ monahal l-a propus spre hirotonie Sfântului Patriarh Tarasie al Constantinopolului (784-806), ctitorul mănăstirii. Odată cu hirotonia, i s-a încredinţat şi toată rânduiala mănăstirii, ca ajutor al Cuviosului Nichifor, care era slăbit de bătrâneţe. Pentru că a crescut mult numărul călugărilor în acest timp şi fiind iubit de aceştia, după moartea bătrânului egumen, Nichita a fost ales egumen al mănăstirii. Şi aşa, vieţuind în toată fapta cea bună, a ajuns la anii bătrâneţilor, dar şi la vremea mărturisirii şi a pătimirii celei vitejeşti. În timpul împăratului Leon Armeanul, în anul 813, când au fost prigoniţi cinstitorii sfintelor icoane, Cuviosul Nichita a fost trimis în exil pentru credinţa sa mărturisită la Sinodul al 7-lea Ecumenic. Slăbit de suferinţe şi bătrâneţe, la sfârşitul prigoanei, în anul 820, Sfântul Nichita s-a retras într-un schit de unde s-a mutat la Domnul, în anul 824.
