60 de ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului

▲ Organizaţia Naţiunilor Unite aniversează anul acesta 60 de ani de la adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (la 10 decembrie 1948) ▲ Primul articol, din cele 30 câte cuprinde documentul ONU, subliniază libertatea şi egalitatea ce trebuie să existe între semeni: „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii“ ▲ Documentul ONU a devenit literă de lege în marea majoritate a ţărilor lumii, însă există şi excepţii în care demnitatea umană şi toate drepturile internaţionale sunt încălcate, în special în ţările dominate de un regim totalitar şi opresiv ▲ ONU reuneşte 192 de ţări şi are ca obiective majore menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, dezvoltarea relaţiilor de prietenie între naţiuni, precum şi cooperarea în rezolvarea problemelor internaţionale şi în promovarea respectului pentru drepturile omului ▲

Încă de la naşterea sa, fiinţa umană beneficiază de o serie de drepturi fundamentale. Acestea şi alte libertăţi au fost puse şi pe hârtie în urmă cu 60 de ani, odată cu adoptarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului de către Organizaţia Naţiunilor Unite, for internaţional ce reuneşte un număr de 192 de state din toate colţurile lumii. Documentul, adoptat la scurt timp după cel de-al Doilea Război Mondial, nu este unul respectat în unanimitate de către statele lumii, în unele locuri oamenii fiind supuşi la cele mai barbare cazne, considerate inimaginabile pentru secolul XXI. Regimurile totalitare consideră Declaraţia Drepturilor Omului nu mai mult decât o bucată de hârtie. Exceptând statele totalitare şi acele unde domneşte haosul şi foamea, există şi state civilizate, cu regim democratic, care consideră că unele prevederi nu pot avea aplicabilitate universală întrucât ar încălca practici religioase sau culturale.

Perspectiva pozitivă în acest sens ne arată însă că fiinţa umană începe să fie din ce în ce mai respectată, unele drepturi şi libertăţi fiind recunoscute, în cele din urmă, de instanţele judecătoreşti, astfel că Declaraţia Unversală a Drepturilor Omului contribuie din plin la o continuă dezvoltare a civilizaţiei.

Tocmai pentru că de la adoptarea documentului se aniversează 60 de ani, activiştii pentru drepturile omului din toată lumea militează ca Naţiunile Unite „să reamintească lumii angajamentele asumate prin Declaraţie“.

Carta drepturilor omului

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat şi proclamat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. La vremea respectivă, Adunarea Generală a recomandat statelor membre să utilizeze toate mijloacele disponibile astfel încât textul declaraţiei să poată fi „vizionat“ de fiecare om în parte, de la copii de grădiniţă, la oamenii în vârstă. „În momentul adoptării, Declaraţia Drepturilor Omului era o expresie a speranţei, o dovadă a credinţei în spiritul umanităţii. Ar trebui să ne gândim mult pentru a găsi ceva important legat de viaţă şi demnitate şi care să nu fie menţionat în declaraţie. Nu am întâlnit pe nimeni care să fi renunţat de bunăvoie la vreo libertate din Declaraţia Drepturilor Omului“, a susţinut reprezentanta ONU pentru Drepturile Omului, Louise Arbour.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cuprinde 30 de articole.

Articolul 1 al documentului garantează libertatea şi egalitatea în demnitate şi în drepturi a tuturor fiinţelor umane încă de la naştere. „Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii“.

„Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări“.

De asemenea, se subliniază că nu se va face nici o deosebire nici după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu este independentă, sub tutelă, neautonomă sau supusă vreunei alte limitări de suveranitate.

Orice om are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale, iar sclavia de orice fel este interzisă. Tortura, pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante sunt şi ele interzise prin textul Declaraţiei.

Egalitate în faţa legii

Stipulat şi în majoritatea constituţiilor naţionale, textul Declaraţiei subliniază egalitatea tuturor oamenilor în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. „Conform Declaraţiei Drepturilor Omului nu există persoane cu drepturi mai multe sau mai puţine. Toţi oamenii avem aceleaşi drepturi“, a spus reprezentanta ONU.

Articolul 9 al declaraţiei arată că „nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar“, iar următorul articol îi garantează dreptul de a fi audiat în mod echitabil şi public „de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa“.

De asemenea, orice persoană are dreptul la o judecată corectă şi la o condamnare doar pe baza unor probe existente la dosar şi nu în mod arbitrar.

Articolul 12 al declaraţiei garantează intimitatea şi viaţa privată, „nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul său în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale“.

Declaraţia garantează dreptul persoanelor de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat, iar în caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări.

Orice persoană are dreptul la o cetăţenie

Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăţenia. Bărbaţii şi femeile au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacererea ei, acest drept nefiind considerat aplicabil la nivel universal de către unele state, deşi Declaraţia stipulează „căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi“.

Individul are drept la proprietate, la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie, are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării şi la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.

Articolul 21 face referire la dreptul individului de a participa la buna desfăşurare a treburilor ţării: „Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi. Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa, voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat“.

Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite, toţi copii bucurându-se de aceeaşi protecţie socială din partea statului.

Dreptul la educaţie este garantat de cartă, precum şi la viaţa culturală a colectivităţii, la manifestările artistice şi la progresul ştiinţific.

Cetăţeanul are însă şi îndatoriri faţă de colectivitate, trebuind să respecte îngrădirile stabilite prin lege, astfel încât să fie respectată morala, ordinea publică şi bunăstarea generală într-o societate democratică.

192 de ţări fac parte din ONU

Organizaţia Naţiunilor Unite a fost înfiinţată la 24 octombrie 1945, pentru început un număr de 51 de ţări se angajau să menţină pacea prin cooperare internaţională şi securitate colectivă. În acest moment, 192 de ţări fac parte din ONU (România a aderat la forul internaţional în anul 1955), acestea acceptând obligaţiile prevăzute în Carta Naţiunilor Unite, un tratat internaţional care stabileşte principiile de bază ale relaţiilor internaţionale.

În cadrul Organizaţiei, toate statele membre, indiferent de mărime şi de dezvoltarea socială, au un cuvânt de spus şi drept de vot egal.

În cadrul ONU îşi desfăşoară activitatea şase organisme: Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social, Consiliul de Tutelă şi Secretariatul (toate cu sediul la New York) şi Curtea Internaţională de Justiţie (Haga, Olanda).

Consiliul de Securitate are 15 membri, din care 5 permanenţi (China, Rusia, Franţa, Regatul Unit şi SUA), restul fiind aleşi pentru un mandat de doi ani. În fiecare an sunt aleşi cinci noi membri. Deciziile importante ale Consiliului de Securitate trebuie să fie votate de 9 membri, dintre toţi aceşti membri, în principal aici se vorbeşte de dreptul de veto. Consiliului Economic şi Social îi sunt subordonate multe din organizaţiile speciale, iar Curtea Internaţională de Justiţie decide dispute internaţionale.

Din organizaţiile speciale ale ONU fac parte UNICEF, dedicat copiilor, UNEP, program de protecţie a mediului, UNIFEM, program de dezvoltare a drepturilor femeii, UNHCR, pentru refugiaţi, UNDP. ONU utilizează 6 limbi oficiale: raba, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola.

În fiecare an, ziua de 24 octombrie este sărbătorită în 192 de state drept Ziua Organizaţiei Naţiunilor Unite. Până în acest moment, ONU a avut de 8 secretari generali, printre care cel mai celebru a fost ghanezul Kofi Annan, care a obţinut în anul 2001 Premiul Nobel pentru Pace. Succesorul lui Kofi Annan, de la 1 ianuarie 2007, este Ban Ki-moon, din Coreea de Sud. (surse: ONU România)