Efectele Botezului în Hristos

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, epistola 292, Către Palladios*, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 461

„Jumătate din dorințele mele mi le-a împlinit Dumnezeu Cel Sfânt, rânduind lucrurile în așa fel încât să o întâlnesc pe distinsa noastră soră, soția ta. El e în stare să-mi împlinească și cealaltă jumătate, încât să ajung să o văd și pe Exce­lența Ta, iar apoi să aduc deplină mulțumire lui Dumnezeu. Pentru că mare mi-e această dorință mai ales acum, când am auzit că ai fost ridicat la o mare cinste, când ai îmbrăcat haina nemuritoare care, acoperind omenitatea, a nimicit în trup moartea, iar ceea ce era muritor a fost înghițit în îmbrăcămintea nemuririi. Așadar, întrucât prin harul Său Domnul te-a făcut casnic al Său (Efeseni 2, 19), te-a îndepărtat de orice păcat, ți-a deschis Împărăția cerurilor și ți-a arătat calea care duce la fericirea de acolo, te rugăm, ca pe un bărbat care întrece atât de mult pe alții prin înțelepciune, să primești acest dar cu toată înțele­gerea și să te faci paznic credincios al acestei comori, dându-ți toată râvna ca să asiguri paza acestui depozit împărătesc. Și astfel, după ce vei fi păstrat intactă această pecete, să te înfățișezi înaintea Domnului, strălucind în lumina sfinților, fără ca să pricinuiești vreo pată sau cută pe îmbrăcămintea curată a nemuririi (Efeseni 5, 27), ci păstrând sfințenia în toate mădularele, ca unul care s-a îmbrăcat în Hristos, întrucât câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat (Galateni 3, 27). Să fie dar sfinte toate mădularele, pentru a se învrednici să se acopere cu îmbrăcămintea cea sfântă și luminoasă.”

* În această epistolă de felicitare, Sfântul Vasile exprimă bucuria că Palladios a primit botezul creștin. Soția sa i-o luase înainte. După felul cum i se adresează, Palladios era un mare demnitar al imperiului.

Sfântul Chiril al Alexandriei, Glafire la Numeri, Cartea Glafirelor la Numeri, 2, în Părinți și Scriitori Bi­sericești (1992), vol. 39, pp. 428-429

„Harul prin Botez, prin care, ştergându-ni-se toată murdăria, ne facem părtaşi firii dumnezeieşti (II Petru 1, 4), sălăşluindu-Se în noi Hristos prin Duhul. Căci atunci curățiți în conştiință de faptele cele moarte, cum scrie fericitul Pavel (Evrei 6, 1), şi făcându-ne părtaşi de Binecuvântarea tainică şi umplându-ni-se mintea noastră de harul de sus, ne arătăm râvnitori şi aleşi şi ce nu avem din acestea?” 

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 170-171

„(...) Căci, deoarece omul e compus, fiind combinat din două componente, adică din trupul sensibil și din sufletul înțelegător, are nevoie pentru nașterea din nou de o tămăduire îndoită, după componentele arătate. Prin Duhul se sfințește duhul omului, iar prin apă, sfințită și ea, trupul. Căci, precum întâlnindu-se cu flăcările focului apa vărsată în căldare își însușește căldura lui, la fel, prin lucrarea Duhului, apa sensibilă se preface într-o putere dumnezeiască și negrăită și sfințește pe cei care se scufundă în ea.” 

Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, Capitolul IV, 20-23, în Părinți și Scriitori Bise­ri­cești (1994), vol. 53, pp. 13-14

„De aceea ai citit că la botez cei trei martori una sunt: apa, sângele și Duhul (I Ioan 5, 8), iar dacă scoți pe unul dintre aceștia, Taina Botezului nu mai rămâne în picioare. Căci ce este apa fără crucea lui Hristos? O materie obișnuită, fără nici o putere pentru taină. Și, dimpotrivă, nici fără apă nu poate fi taina renașterii: Căci de nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). (...) Păstrează rânduiala lucrurilor în această credință; ești mort pentru lume și ai înviat pentru Dumnezeu. Și ca și cum ai fi fost îngropat în acel element al lumii, fiind mort pentru păcat, ai reînviat la viața veșnică. Crede, așadar, că apele (botezului) nu sunt deșarte (zadarnice). De aceea ți s-a spus: Fiindcă îngerul Domnului cobora la vremea hotărâtă în scăldătoare și apa se tulbura; și acela care se cobora cel dintâi în scăldătoare după tulburarea apei se tămăduia de orice boală ar fi fost ținut (Ioan 5, 4). La Ierusalim era această scăldătoare, în care se însănătoșea în fiecare an câte unul; dar nimeni nu se tămăduia înainte de a fi coborât îngerul. Se tulbura apa din pricina necredincioșilor, ca să le fie semn că îngerul coborâse. Pentru aceia (era) semn, pentru tine credință. Pentru aceia se cobora un înger, pentru tine Duhul Sfânt; pentru aceia se tulbura un lucru creat, pentru tine lucrează Hristos Însuși, Stăpânul creației. Atunci se tămăduia (doar) unul; acum se tămăduiesc toți. (...) Așadar, și acea scăldătoare a fost o preînchipuire, ca să crezi că în această apă (a botezului) coboară puterea dumnezeiască.”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)