62% dintre copii afirmă că sunt loviţi cu palma sau cureaua

Din anul 2006, în România se marchează, la 5 iunie, Ziua împotriva violenţei asupra copilului, anual fiind organizate evenimente care să readucă în actualitate nevoia de protecţie care trebuie oferită copiilor. La 10 ani de la intrarea în vigoare a Legii 272, prin care se interzice orice formă de violenţă şi tratament umilitor asupra copiilor, 81% dintre părinţi se declară împotriva bătăii ca formă de corecţie, însă în acelaşi timp 62% dintre copii afirmă că sunt loviţi cu palma sau cureaua.

În ţara noastră, 5 iunie a fost declarată Ziua împotriva violenţei asupra copilului, din 2004 copiii fiind apăraţi de lege împotriva violenţelor de orice tip. La 10 ani însă de la intrarea în vigoare a Legii 272 prin care se interzice orice formă de violenţă şi tratament umilitor asupra copiilor, 81% dintre părinţi se declară împotriva bătăii ca formă de corecţie, însă în acelaşi timp 62% dintre copii afirmă că sunt loviţi cu palma sau cureaua, potrivit unui studiu realizat pe parcursul anului trecut de Organizaţia „Salvaţi Copiii“. Studiul „Abuzul şi neglijarea copiilor“ subliniază că după interzicerea prin lege a bătăii (Legea 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului) corecţia fizică a scăzut simţitor faţă de perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ. În acelaşi timp, abuzul verbal (cuvinte jignitoare, injurii directe) a scăzut semnificativ în opinia părinţilor, de la 24-38 la sută la 3-5 la sută. „Incidenţa abuzului fizic sever (bătaie cu diverse obiecte) a scăzut semnificativ, măsurată atât în cazul răspunsurilor părinţilor, cât şi în opinia copiilor. Totuşi, această formă de abuz se menţine în jurul valorii de 10% în cazul răspunsurilor oferite de părinţi şi 30% în cazul răspunsurilor oferite de copii“, se mai menţionează în studiul realizat de Organizaţia „Salvaţi Copiii“.

Copiii s-au declarat abuzaţi şi în mediul şcolar, 7% dintre aceştia afirmând că sunt bătuţi, 33% că sunt jigniţi, iar 86% că sunt certaţi de profesori atunci când greşesc. Prin comparaţie, violenţa fizică asupra copiilor este dublă în mediul rural faţă de mediul urban, acest lucru fiind posibil şi din cauza lipsei de educaţie şi a sărăciei. În privinţa comportamentelor de pedepsire a copilului în familie, 48% dintre părinţi afirmă că, în familia lor, copilul este pedepsit doar în situaţii excepţionale atunci când greşeşte, 12 la sută dintre părinţi aplică pedepse de fiecare dată, în timp ce 40 la sută afirmă că nu-i sancţionează niciodată. Principalele pedepse menţionate de părinţi sunt, potrivit cercetării amintite, interzicerea unor activităţi (acces la calculator, televizor, telefon mobil), restricţionarea ieşitului la joacă, închiderea copilului în camera sa, restricţionarea banilor de buzunar şi bătaia (cu palma ori cureaua).

Printre factorii de risc care duc la înregistrarea acestor procente se numără nivelul scăzut de educaţie, sărăcia, dar şi lipsa de informaţii cu privire la metodele alternative de creştere şi educare a copiilor. Specialiştii atrag atenţia asupra faptului că disciplina nu se învaţă prin aplicarea de corecţii fizice ori verbale, ci prin adoptarea unor măsuri complementare de învăţare a unor comportamente benefice: distragerea atenţiei, ignorarea unui comportament prin care, în special copilul de grădiniţă, doreşte să atragă atenţia, stabilirea de comun acord a unor reguli, crearea unui mediu propice dezvoltării eliminând tensiunile între părinţi.

Prin violenţă împotriva copilului se înţelege orice formă de abuz care periclitează buna dezvoltare: abuzul fizic (provocarea durerii prin pălmuire, lovire, bătăi grave), abuz emoţional (pronunţarea numelui copilului cu tonalităţi negative, aplicarea de etichete, ridiculizare, intimidare, umilire, insulte, ridicarea tonului, închiderea într-o cameră întunecată, reţinerea mâncării sau reţinerea de la activităţi precum joaca în aer liber), abuz sexual şi asistarea la o formă de abuz, respectiv acte de violenţă fizică şi verbală între părinţi. Neglijarea copilului reprezintă şi ea o formă de abuz, studiul arată că majoritatea părinţilor petrec peste două ore pe zi împreună cu copilul/copiii, procentul fiind mai ridicat în cazul celor care au copii sub 10 ani.

Efectele negative ale pedepselor

Metodele de pedepsire a copiilor amintite mai sus sunt utilizate de către adulţi mai ales pentru că, la rândul lor, au primit acelaşi tratament când au fost copii. Pe de altă parte, unii părinţi nu cunosc alte metode de învăţare prin care să obţină rezultate imediate, crezând astfel în eficienţa pedepsei. În urma aplicării pedepselor asupra copiilor, cei mici învaţă nu doar un model agresiv de disciplină pe care, mai devreme sau mai târziu, îl va pune în aplicare, ci şi un model agresiv de gândire şi relaţionare, dezvoltând pe parcursul vieţii probleme emoţionale şi comportamentale. „O serie de studii au evidenţiat, în mod repetat, că acei copii care au fost martorii sau ţinta unor pedepse excesive tind să recurgă ei înşişi la pedepsirea oamenilor din jurul lor. Uneori, exprimarea pedepsei poate fi amânată până când devin ei înşişi adulţi şi intră în rolul de părinţi. În acelaşi timp, copilul va fi mai puţin comunicativ cu părintele, va căuta afecţiune în altă parte, îşi va pierde încrederea în părinte şi va ascunde unele lucruri faţă de el“, explică echipa de specialişti „Salvaţi Copiii“ care a întocmit un Ghid de disciplinare pentru părinţi ce poate fi consultat pe pagina web a organizaţiei.

Potrivit Legii 272/2004, copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante. Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale, fie că se află în familie, fie în orice altă instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor. Copiii care sunt supuşi la rele tratamente pot face sezizări şi la Telefonul Copilului: 116 111, disponibil de luni până duminică între orele 08.00 - 00.00, apelabil gratuit.