„A fost un coşmar pe care nu aş vrea să-l mai trăiesc“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Actualitate socială

Data: 04 Martie 2013

În urmă cu 36 de ani, în 4 martie 1977, la ora 21:22, s-a produs un seism cu efecte devastatoare asupra României. Cutremurul a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter şi a durat aproximativ 56 de secunde, fiind înregistrate 1.600 de victime umane, dintre care 1.391 numai în Bucureşti. Alte 11.000 de persoane au fost rănite şi circa 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit.

Cutremurul din 4 martie 1977 a însemnat, în amintirile celor care s-au luptat atunci să-i şteargă urmele, o cursă istovitoare pentru salvarea de vieţi, purtată într-o atmosferă şi un peisaj de sfârşit de lume, se arată într-un reportaj prezentat de Mediafax la împlinirea a 36 de ani de la acel moment. În seara respectivă, medicul Fălticeni Popescu era de gardă la Spitalul de Urgenţă Floreasca şi îşi aminteşte şi acum, pas cu pas, acea gardă. „A fost un coşmar pe care nu aş vrea să-l mai trăiesc sau să-l mai trăiască cineva vreodată. La Urgenţe erau cinci medici de gardă şi două săli în care se opera: un ulcer perforat la un tânăr şi o hernie ombilicală la o femeie. Eu eram în sala în care pregăteam femeia şi, când am introdus acul în coloană pentru anestezie, a început să se zguduie clădirea. Am realizat imediat că e cutremur. Lumina s-a stins, au început să se spargă geamuri, s-a auzit un vuiet îngrozitor şi se simţea un praf puternic de cărămidă roşie. Am ajuns sub tocul uşii, unde erau şi ceilalţi doi medici cu care operam. Era o tensiune extraordinară, clădirea se mişca şi zgomotul era infernal", povesteşte medicul român stabilit între timp în Statele Unite.

Doctorul spune că, atunci când s-a terminat cutremurul, a încercat să se întoarcă pe întuneric la pacienta abandonată pe masa de operaţie, dar în podea se făcuse o gaură prin care credea că vede ceva de la etajul inferior.

„Nu ştiam ce văd prin gaura aceea, dar de fapt vedeam bucătăria care era cu trei etaje mai jos. (...)

Erau oameni bolnavi, unii erau operaţi şi se dădeau de-a dura pe scări. Am ajuns în faţa spitalului şi se auzeau sirenele ambulanţelor care aduceau pacienţi. În aproximativ cinci minute, intersecţia Calea Floreasca cu Ştefan cel Mare era complet blocată. Era un infern! Cei sănătoşi cărau pe braţe răniţii. Era un val de braţe pe care se purtau corpuri umane. Răniţii ţipau, plângeau şi erau depuşi în faţa spitalului. În acelaşi timp, curtea se umpluse şi de bolnavii din spital, care ieşiseră cu pături în cap“, mai povesteşte doctorul Popescu. În toată acea atmosferă de coşmar, medicul şi-a amintit de pacienta pe care a lăsat-o în sala de operaţie şi la care nu a mai reuşit să ajungă din cauza beznei.

„M-am dus pe brânci până acolo. Nu mai era, iar tânărul cu operaţia de ulcer avea abdomenul deschis şi plin de moloz. A fost spălat cu apă nesterilă şi a plecat în şapte zile sănătos. Pe cealaltă pacientă am găsit-o mai târziu în curtea spitalului. Din cauza efortului, hernia îi dispăruse“, povesteşte medicul.

„Medicii nu aveau voie să intre, pentru că se putea dărâma blocul“

Mormanele de moloz şi oamenii care îşi căutau cu disperare semenii sunt cele mai puternice amintiri din acele zile şi pentru un fost lucrător din Armată, pe vremea aceea elev la Şcoala Militară Băneasa. „La Scala (bloc din Capitală - n.r.) a fost prinsă o persoană de zid şi medicii nu aveau voie să intre pentru că se putea dărâma blocul. Un coleg al meu, caporal, s-a oferit să intre să-i taie piciorul prins sub o placă de beton, pentru că altfel nu putea fi scoasă de acolo. A tăiat piciorul cu nişte scule destul de rudimentare, iar seara a fost făcut sergent“, îşi aminteşte fostul angajat al Armatei.

La 36 de ani de la noaptea de coşmar, medicul Fălticeni Popescu a dorit să facă un apel către autorităţile de la Bucureşti să ia măsuri pentru a preveni noi astfel de dezastre. „Când mai vin la Bucureşti, văd clădiri cu buline roşii şi găsesc că este criminal să se permită locuirea acolo. Şi într-un cort, pe stradă, ar fi mai sigur dacă ar veni un alt cutremur“, subliniază medicul.

Copiii, învăţaţi de specialişti cum să reacţioneze în situaţii de cutremur

Aproape 100 de şcoli din Capitală, în care învaţă peste 26.000 de elevi, prezintă un risc seismic ridicat. Situaţia a fost prezentată, ieri, într-o conferinţă de presă în cadrul proiectului „Too Quick To Quake“, realizat de Ambasada Suediei şi membrii comunităţii Swedish Sustainable Business, în parteneriat cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti. În cadrul acestui proiect, început în 4 martie 2012 şi derulat în două etape, elevii sunt învăţaţi cum să se comporte în cazul în care s-ar produce un cutremur, cu ajutorul unor imagini concepute de experţi în pregătirea populaţiei pentru situaţii de urgenţă.

În prezent, Institutul românesc de Fizica Pământului dispune de echipamente care înregistrează mişcarea tectonică cu 30 de secunde înainte de a se produce cutremurul. După sesizarea unui cutremur de o intensitate capabilă să producă avarii importante, sistemul blochează automat instalaţiile cu risc, respectiv Centrala de la Cernavodă, instalaţiile de pe Platforma la Măgurele, Centrala de Cercetări Nucleare Piteşti şi Centrala de la Turnu Severin, alarmând, în acelaşi timp, prin Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, instituţiile statului şi Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă. (Bogdan Cronţ)