Mâine începe summitul NATO de la Vilnius

Șefii de stat sau de guvern ai celor 30 de țări membre NATO se reunesc marți și miercuri la Vilnius, capitala Lituaniei, în al doilea summit de la declanșarea agresiunii rusești în Ucraina, la un an de la cel de la Madrid, considerat istoric, unde aliații au desemnat Rusia ca amenințare directă și și-au redefinit conceptul strategic. Reuniunea are loc într-un moment critic atât pentru securitatea europeană, cât și pentru evoluția războiului din estul continentului, în contextul contraofensivei ucrainene și a creșterii instabilității la Moscova. 

Pe agenda summitului sunt subiecte intens discutate în ultimul timp, mai ales la nivel diplomatic, care scot la iveală dife­rențe de viziune în interiorul Alianței.

Una din aceste teme este aderarea Ucrainei la NATO. Preșe­dintele ucrainean Vladimir Zelenski știe că țara sa nu va adera la Alianță înainte de terminarea războiului, dar vrea „un semnal clar” că acest moment va veni. „Noi înțelegem că, în timpul războiului, nu putem deveni membri NATO, dar trebuie să fim siguri că, după război, vom fi”, spunea recent Zelenski. 

Un consens asupra a ceea ce aliații pot oferi Ucrainei la Vilnius nu există, arată o analiză a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (The Center for Strategic and International Studies - CSIS). Țările de pe Flancul Estic consideră că orice ezitare acordă practic Rusiei drept de veto asupra aderării Ucrainei, în timp ce țările mai prudente sunt în favoarea unor măsuri avansate, dar fără a se ajunge la aderare. De exemplu, Franța crede că Ucraina ar trebui să primească un „traseu” de accedere, în timp ce Londra ar susține un proces accelerat de aderare.

Intrarea Suediei în NATO, blocată de Turcia și Ungaria, rămâne sub semnul întrebării. Mulţi diplomaţi consideră improbabil ca preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan să renunțe la poziția sa, în ciuda încercării Congresului SUA de a condiționa vânzarea avioanelor F16 de acceptarea candidaturii Suediei.

În ceea ce privește cele trei angajamente-cheie luate la Ma­drid - forțe de luptă dislocate în avans și gata de acțiune pe Flancul Estic, exerciții comune și forțe rapide în caz de criză -, aplicarea lor a început, dar fără ca obiectivele să fie atinse. 

Primul angajament impunea mărirea celor opt grupuri de luptă multinaționale din Est (de 1.000 de militari) până la „unități de mărimea unei brigăzi” (5.000 de militari). Însă, deși SUA, Regatul Unit, Franța, Germania și Canada au promis brigăzi pentru extindere, forțele lor au rămas cu baza acasă, arată analiștii CSIS. 

În privința celui de-al doilea angajament, s-au înregistrat progrese, fiind organizate mai multe exerciții semnificative în ultimele luni. Acestea au demonstrat că doar grupurile de luptă din Estonia și Polonia au capacitatea de a se extinde la nivel de brigadă.

Referitor la al treilea angajament, de creștere a forțelor de reacție rapidă de la 40.000 la peste 300.000 de militari, acesta a început prost, potrivit CSIS, statele fiind luate prin surprindere de amploarea planurilor, și nu sunt semne că va fi finalizat în 2023. (C. Z.)