Procedura de adresare a unei cereri la CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului îşi desfăşoară activitatea în comitete formate din 3 judecători, în Camere formate din 7 judecători şi într-o Mare Cameră formată din 17 judecători. Orice cetăţean din statele care recunosc Convenţia Universală poate apela la această ultimă formă de recurs, însă nu înainte de a fi epuizat toate căile de atac interne. Pentru a veni în sprijinul cetăţenilor care nu dispun de fonduri pentru plata unui avocat, Consiliul Europei a implementat şi un sistem de asistenţă judiciară gratuit. România se află pe locul 3 în topul celor mai reclamate state la CEDO, după Rusia şI Turcia.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) îşi are originile în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului din 1950, semnată la Roma, pe 4 noiembrie, şi intrată în vigoare în septembrie 1953. Convenţia a reprezentat primul efort colectiv în direcţia impunerii şi respectării drepturilor afirmate de Convenţia Universală.

În primă instanţă, Curtea lucra în colaborare cu Comisia Europeană, dar dependenţa a scăzut treptat din 1980 şi până în 1990 odată cu creşterea volumului de activitate a judecătorilor.

CEDO este compusă dintr-un număr de judecători egal cu acela al statelor contractante, în prezent în număr de 43. Nu există nici o restricţie în ceea ce priveşte numărul de judecători de aceeaşi naţionalitate, aceştia fiind aleşi odată la şase ani, de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Curtea îşi desfăşoară activitatea în comitete formate din 3 judecători, în Camere formate din 7 judecători şi într-o Mare Cameră formată din 17 judecători.

Judecătorii îşi exercită activitatea cu titlu individual şi nu reprezintă nici un stat, ei neputând exercita vreo activitate incompatibilă cu obligaţiile lor de independenţă şi imparţialitate sau cu disponibilitatea cerută de o activitate exercitată pe timp complet. Mandatul unui judecator expiră imediat ce acesta atinge vârsta de şaptezeci de ani. În acest moment, în cadrul CEDO funcţionează şi un judecător român.

Convenţia asigură dreptul la viaţă, la libertate şi la siguranţă, interzice tortura, sclavia şi munca forţată, asigură dreptul la un proces echitabil, la respectarea vieţii private şi de familie. Oamenilor le este garantată libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, precum şi libertatea de exprimare, aceea de întrunire şi de asociere. Se interzice discriminarea şi abuzul de drept şi se garantează dreptul la căsătorie şi la recurs efectiv.

Orice cetăţean poate reclama la CEDO

În principiu, orice cetăţean, organizaţie neguvernamentală sau de stat, care consideră că i-au fost încălcate prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, poate adresa o cerere Curţii Europene a Drepturilor Omului doar după epuizarea căilor de recurs interne şi într-un termen de 6 luni începând cu data hotărârii interne definitive.

Există un formular-tip al cererii de dare în judecată, care se obţine de la grefa Curţii, instanţa rezervându-şi dreptul de a respinge cererile anonime sau cele care au primit deja o soluţie din partea Curţii şi sunt depuse fără noutăţi la dosar.

Cererea înaintată la CEDO va fi redactată într-una din limbile oficiale ale statelor contractante la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, însă, dacă cererea va fi declarată admisibilă, trebuie utilizată una dintre limbile oficiale ale Curţii, franceză sau engleză.

Reclamantul poate acţiona în nume propriu sau poate fi reprezentat de un avocat. Pentru ca toţi cetăţenii să poată recurge la această ultimă cale de atac, chiar dacă unii dintre aceştia nu dispun de resurse financiare, Consiliul Europei a implementat un sistem de asistenţă judiciară gratuit. Urmează depunerea la dosar a tuturor documentelor considerate utile pentru susţinerea cauzei, cele mai multe dintre acestea fiind considerate publice şi, deci, accesibile publicului larg. Urmează transferul cererii la una dintre secţii, unde un raportor desemnat va examina şi va decide ce se va întâmpla mai departe.

Dacă plângerea este declarată admisibilă, Curtea încurajează părţile (solicitantul/ reclamantul şi statul în cauză) să negocieze o înţelegere amiabilă. Aceasta înseamnă că cele două părţi sunt invitate să se înţeleagă asupra unei soluţii; se poate întâmpla ca statul să modifice o lege sau să verse reclamantului o indemnizaţie care să conducă la retragerea plângerii.

Deciziile Camerei pot face obiectul unui recurs în apel la Marea Cameră în termen de trei luni, iar sentinţele Marii Camere devin definitive după ce au fost pronunţate. Deciziile pot fi promovate în faţa Curţii sau comunicate în scris. Deciziile Curţii sunt obligatorii în dreptul internaţional; decizia ei obligă statul în cauză să ia măsurile necesare pentru ca o încălcare a drepturilor omului pentru care s-a luat o decizie să nu se mai poată produce.

Curtea poate, de asemenea, să acorde unui reclamant o „satisfacţie echitabilă“ dacă ea consideră că drepturile acestuia au fost lezate. Uneori, statul incriminat plăteşte reclamantului o anumită sumă constând în daune morale sau materiale, la care se adaugă cheltuielile de judecată.

Comitetul Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei este împuternicit să controleze îndeplinirea deciziei Curţii şi plata compensaţiilor financiare acordate reclamantului.

Agentul guvernamental pentru CEDO la Ministerul Afacerilor Externe

Instituţia Agentului guvernamental urmăreşte soluţionarea pe plan intern, anterior pronunţării Curţii, a unor cazuri în care fie este posibil un nou recurs intern, ca urmare a adoptării noii legislaţii în materie, fie încălcarea dreptului se datorează neexecutării unei hotărâri interne. În aceste cazuri, în eventualitatea reuşitei demersurilor administrative în vederea restituirii, respectiv a punerii în posesie, se va putea evita condamnarea statului român prin solicitarea radierii cauzelor de pe rolul Curţii sau prin încheierea unui acord cu partea vătămată pe cale amiabilă.

De asemenea, agentul guvernamental are îndatorirea, alături de alte instituţii competente, să armonizeze legislaţia şi practicile administrative şi judecătoreşti româneşti la dreptul internaţional.

▲ Tot mai mulţi români apelează la instanţa europeană

Anul trecut au fost depuse, în instanţa de la Strasbourg, 8.640 de dosare cuprinzând plângeri formulate de cetăţeni români, reprezentând 10% din totalul înregistrat de grefierul CEDO, potrivit „Deutsche Welle“. O mare parte însă din aceste plângeri nu intră pe rol din cauza nerespectării condiţiilor minime amintite mai sus.

Vreme de 13 ani, CEDO a trimis statului român amenzi în valoare totală de 5 miliarde de euro, în principal pentru nerestituirea de proprietăţi naţionalizate, dar şi pentru încălcarea unor drepturi fundamentale sau pentru discriminare. Încălcarea dreptului de proprietate este, de altfel, printre primele speţe în care cetăţenii români şi-au pârât la Strasbourg propriul stat. Pentru a nu mai ajunge în situaţia de a plăti sume enorme, România a încercat să micşoreze numărul litigiilor prin înţelegeri amiabile. Numărul acestora a crescut foarte mult în anul 2008, ajungând la 60, comparativ cu doar 18 câte au fost înregistrate în 2007.

Rusia şi Turcia sunt pe primele două locuri în topul plângerilor la CEDO. De pe locul 3, România a încercat să micşoreze numărul litigiilor prin înţelegeri amiabile. Dacă în 2007 au fost doar 18 astfel de înţelegeri, în 2008 acestea au ajuns la 60.