„Ființa” și „energiile” Sfintei și dumnezeieștii Scripturi

Teologhisind despre „ființa” și „energiile” revelate ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi, înțelegem teologic următoarele: „ființa” Sfintei Scripturi este harul Duhului Sfânt, prin care ne vorbește și ni se împărtășește Cuvântul lui Dumnezeu; iar prin „energiile” Sfintei Scripturi înțelegem toate revelațiile, descoperirile, viziunile și inspirațiile biblice, din Vechiul și din Noul Testament, ca lucrări ale lui Dumnezeu, care izvorăsc din „ființa” Sfintei Scripturi. „Ființa” Sfintei și dumnezeieștii Scripturi este asemenea sulului cărții care se înalță în zbor, în vedenia Sfântului proroc Zaharia (5, 1-2) și asemenea Evangheliei veșnice pe care un înger al Domnului o purta în zbor prin mijlocul cerului, din Apocalipsă (14, 6), ca s-o binevestească tuturor „celor ce locuiesc pe pământ și la tot neamul și seminția și limba și poporul”. 

„Şi iarăşi am ridicat ochii şi am privit şi iată un sul de carte care se înălţa în zbor. Și a grăit către mine, zicând: «Ce vezi tu?» Şi am zis: «Văd un sul de carte care zboară, lung de douăzeci de coţi şi lat de zece»” (Zaharia 5, 1-2). „Şi am văzut apoi alt înger, care zbura prin mijlocul cerului, având să binevestească Evanghelia veşnică celor ce locuiesc pe pământ şi la tot neamul şi seminţia şi limba şi poporul, zicând cu glas puternic: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi Lui slavă, că a venit ceasul judecăţii Lui, şi vă închinaţi Celui ce a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor” (Apocalipsă 14, 6-7); deoarece „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”, zice Domnul (Matei 24, 35).

„Ființa” Sfintei și dumne­zeieștii Scripturi este asemenea „manei celei ascunse” din Apocalipsă 2, 17, din care va da Domnul, prin îngerul Bisericii din Smirna, tuturor biruitorilor în războiul nevăzut, prin Numele Lui. „Ființa” veșnică a Sfintei și dumnezeieștii Scripturi este asemenea soarelui, neajuns și nepătruns; iar „energiile” revelate ale Sfintei și dum­ne­­zeieștii Scripturi sunt asemenea razelor luminoase și dogoritoare ale acestuia, care ajung până la noi, în timp, prin Sfinții Patri­arhi, Profeți, Apostoli și Evan­gheliști. „Ființa” Sfintei și dum­nezeieștii Scripturi, precum și Ființa lui Dumnezeu Cel Unul în Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, este și ne rămâne necunoscută în „esența” sa; cunoscând-o și împărtășindu-ni-se doar prin „energiile” revelate și descoperite, precum Sfinților Ucenici de pe ­Tabor „pe cât li se putea”.

Să contemplăm câteva raze ale acestor sfinte „energii” revelate și inspirate

Din incandescența de negrăit, de nepătruns și de necunoscut a „ființei” Sfintei și dumnezeieștii Scripturi, să încercăm, teologhisind, să contemplăm câteva raze ale acestor sfinte „energii” revelate și inspirate. „Energii” ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi sunt zilele Creației și facerea omului, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. „Energii” ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi sunt perioada străveche și luminoasă a Patriarhilor Enoh, Noe, Avraam, Isaac și Iacob. „Energii” ale Sfintei și dumne­zeieștii Scripturi sunt Moise și Iosua, prin faptele și minunile lor, Judecătorii și Regii, Samuel, David și Solomon; dar și Sfinții și dumnezeieștii Proroci, Ilie și Elisei, Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniel; Ezdra și Neemia, prorocul Iona și toți prorocii mici; dar și dreptul Iov cel mult pătimitor.

În Noul Testament „ființa” și „energiile” revelate ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi se întrupează „la plinirea vremii” (Galateni 4, 4) și se revelează în Persoana divino-umană a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care l-a avut Înaintemergător pe Sfântul Ioan Botezătorul, prelungindu-se prin Sfinții și dumnezeieștii Apostoli și Evangheliști și prin ucenicii și urmașii lor, precum Sfinții Arhidiaconi Ștefan și Filip sau Timotei și Tit. „Energii” ale Sfintei și dum­ne­zeieștii Scripturi a Noului Testament sunt toate minunile, predicile, pildele și cuvântările Mântuitorului nostru Iisus Hristos și ale Sfinților Săi ucenici și Apostoli, îndeosebi Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Fiecare din cele patru Sfinte și dumnezeiești Evanghelii, de la Matei, Marcu, Luca și Ioan, sunt pline de „energiile” revelate ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi, de la Buna Vestire și Nașterea Domnului până la Înviere și Înălțarea Lui la cer; iar Faptele Apostolilor și Epistolele Noului Testament sunt pline de „energiile” apostolice revelate prin harul Duhului Sfânt la Cincizecime și prin Revelația din sinedriu, pe drumul Damascului și la Sinodul apostolic din Ierusalim; în Areopagul din Atena și prin naufragiul din Malta. Dar în mod deosebit, „altarul Dumnezeului necunoscut” din predica Sfântului Apostol Pavel din Atena (Faptele Apostolilor 17, 23) ni se revelează în toată strălucirea lui tainică prin „chivotul legământului său” din Apocalipsă 11, 19, care ni se descoperă în templul lui Dumnezeu, cel din cer, prin Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, în marea revelație din insula Patmos, printre „fulgere și vuiete și tunete și cutremur și grindină mare” (Apocalipsă 11, 19).

„Energiile” revelate ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi ni s-au descoperit la Iordan și pe Tabor; la Cina cea de Taină și la Cina din Emaus; la Rusalii și pe drumul Damascului, continuare și prelungire a drumului spre Emaus; culminând cu răpirea Sfântului Apostol Pavel la al treilea cer (II Corinteni 12, 1-4) și prin revelația Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan din insula Patmos.

Contemplate prin întreită rugăciune zilnică pe genunchi

„După acestea, m-am uitat şi iată o uşă era deschisă în cer şi glasul cel dintâi - glasul ca de trâmbiţă, pe care l-am auzit vorbind cu mine - mi-a zis: Suie-te aici şi îţi voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea. Îndată am fost în duh; şi iată un tron era în cer şi pe tron şedea Cineva. Şi Cel ce şedea semăna la vedere cu piatra de iaspis şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, cu înfăţişarea smaraldului” (Apocalipsă 4, 1-3). „Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul” (Apocalipsă 21, 10-11). „Energiile” revelate ale Sfintei și dumne­zeieștii Scripturi nu pot fi contemplate decât prin întreită rugăciune zilnică pe genunchi, înaintea ferestrei deschise înspre Ierusalim, a Sfântului proroc Daniel din Babilon (Daniel 6, 11) sau suindu-ne pe Scara Reve­lației Patriarhului Iacob de la Betel (Facere 28, 11-22), pentru a putea intra cu smerenie pe ușa deschisă în cer (Apocalipsă 4, 1), de către Hristos - „Ușa oilor” (Ioan 10, 9), a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, silindu-ne spre „muntele mare și înalt” (Apocalipsă 21, 10), al teologhisirii, despre „ființa” necunoscută și „energiile” revelate ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi.

„Ființa” Sfintei și dumne­zeieștii Scripturi este precum „Soarele Dreptății” din Maleahi 3, 20, iar „energiile” revelate ale acesteia sunt asemenea Râului vieții „cu apa limpede cum e cristalul, care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului” (Apocalipsă 21, 1); sau „ființa” Sfintei și dumnezeieștii Scripturi este asemenea Grădinii din Eden; iar „energiile” revelate ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi sunt asemenea râului care izvora din Eden și se împărțea în patru brațe: Fison, Gihon, Tigru și Eufrat (Facere 2, 10-14), adică: Patriarhi, Profeți, Apostoli și Evangheliști, în tâlcuirea Sfinților și dumne­zeieștilor Părinți ai Bisericii.