Cabinetul de religie, mica biserică de la Şcoala Specială din Botoşani

▲ Şcoala Specială din Botoşani are astăzi ceva ce puţine dintre liceele din oraş au, un cabinet de religie ▲ Totul a început într-un Ajun de Crăciun ▲ Elevii unei şcoli „speciale“ sunt, de multe ori, marginalizaţi de societate sau priviţi cu îndoială ▲ Munca şi talentul copiilor botoşăneni cu dizabilităţi pot fi, însă, regăsite în cele 40 de icoane care, acum, reprezintă o părticică din îndrăgitul lor cabinet de religie ▲

Istoria amenajării cabinetului de religie de la Şcoala Specială din Botoşani este una pe cât de interesantă, pe atât de plină de neprevăzut. S-a dorit iniţial amenajarea unui cabinet de kinetoterapie, însă situaţia a luat o întorsătură neaşteptată. În cele din urmă, sala de lângă cancelarie a devenit un loc de reculegere atât pentru elevi, cât şi pentru profesori. Astfel, pe lângă celelalte cabinete ale şcolii, a luat fiinţă un nou cabinet, de religie. Cu mult suflet şi modeste resurse financiare, doamna profesoară de religie, Alina Răileanu, ajutată de colegi şi de elevi, a reuşit să contureze o idee care, la început, părea de nerealizat.

Din banii de la colindat

Totul a început într-un Ajun de Crăciun. Urmând o veche tradiţie românească, doamna profesoară Răileanu, împreună cu un grup de elevi, a mers să vestească, prin cânt, Naşterea Domnului. A fost cu colindul la edilii locali, precum şi la alte instituţii şi familii din municipiu.

Banii câştigaţi, aproximativ 1.100 de lei, au fost utilizaţi pentru începerea lucrărilor. Un ajutor substanţial a fost primit din partea domnului Mocanu, profesor de desen la aceeaşi şcoală. Dl. profesor Mocanu, în timp de numai câteva zile, a reuşit sa schiţeze planşele destinate cabinetului. „Toată lumea m-a ajutat, deşi nimeni nu ştia cum o să arate cabinetul“, ne-a spus doamna profesoară Răileanu.

A mai apărut o idee ingenioasă: aceea de a refolosi sticla ferestrelor care tocmai erau schimbate la o altă şcoală din municipiu. Cum? Sticla a fost utilizată ca suport pentru icoanele pictate de elevi. Alte icoane au fost realizate la calculator, altele au fost donate. Elevii s-au arătat foarte receptivi la iniţiativa doamnei Răileanu şi au muncit cu multă dăruire, rămânând chiar şi peste program. Ei au pictat cu multă sârguinţă, în special chipuri de sfinţi. Au realizat astfel aproximativ 40 de icoane.

Expoziţii itinerante

Elevii unei şcoli „speciale“, unde învaţă copii cu anumite dizabilităţi, sunt, de multe ori, marginalizaţi de societate sau priviţi cu îndoială. Dar munca şi talentul lor pot fi regăsite în cele 40 de icoane care, acum, reprezintă o părticică din îndrăgitul lor cabinet de religie. Şi nu numai acolo. Întrucât Şcoala Specială primeşte relativ puţini vizitatori, iar lucrările elevilor nu sunt îndeajuns cunoscute, „pictorii“ s-au hotărât să organizeze expoziţii itinerante. O astfel de expoziţie au organizat în perioada Sărbătorilor Pascale, la Biserica „Vovidenia“ din Botoşani. Expoziţia s-a bucurat de mare succes.

Între elevii care s-au remarcat şi au muncit cot la cot cu doamna profesoară Răileanu pentru a realiza ineditele proiecte ale Şcolii Speciale se numără: Marius Cucu, Anca Marin, Răzvan Gâlcă, Lansa Pânzaru, Ana-Maria Olaru, Dumitriţa Isaac. Ei şi-au lăsat amprenta în istoria şcolii unde învaţă, realizând lucruri care nu se întâlnesc în alte licee din oraş, cu toata faima de care acestea se bucură.

Datorita eforturilor doamnei profesoare Răileanu, cabinetul dispune şi de un calculator şi de un televizor, care au fost deja utilizate pentru vizionarea unor materiale în domeniu. Ulterior, se doreşte a se achiziţiona un sistem home cinema şi un set de pupitre şi scaune noi.

„Am simţit ajutorul lui Dumnezeu pas cu pas“

Pe data de 7 februarie, cabinetul a fost sfinţit de părintele Gheorghe Viziteu, fost preot paroh la Biserica „Vovidenia“, actualmente pensionar, şi de părintele Liviu Ilie Florariu, de la noua parohie „Sfânta Ecaterina“, pe a cărei rază de află, în prezent, Şcoala Specială. Admirând minunăţia realizată de nişte simpli copii, părintele Viziteu a afirmat cu multă încântare că acest cabinet este „ca o mică biserică“. Icoane pe sticlă, icoane pe lemn sau carton, icoane pictate pe piatră, planşe cu versete din Biblie, cuvinte de învăţătură, informaţii despre mănăstiri sau vieţile sfinţilor ... Un loc unde cu adevărat poţi să-L găseşti pe Dumnezeu, un loc în care elevii şcolii îşi petrec câteva clipe în fiecare zi, amintindu-şi de Dumnezeu sau rugându-se.

Doamna profesoară Răileanu este mulţumită de rezultatul muncii sale. Dumneaei spune că totul I de datorează lui Dumnezeu, că fără îndrumarea şi ajutorul Lui, nimic din ce există acum nu ar fi fost posibil de realizat. Întrebată cum de a ştiut să aranjeze fiecare icoană, fiecare obiect sau fiecare planşă, pentru ca acest cabinet să arate atât de bine şi să fie atât de plăcut, dna Răileanu ne-a mărturisit: „Am simţit ajutorul lui Dumnezeu pas cu pas. Trebuie să transmiţi ceva, atât prin icoane, cât şi prin rugăciunile sau cuvintele de învăţătură, care trebuie aranjate pentru a oferi o idee, pentru a transmite un gând...“

După multă muncă şi dăruire, cabinetul de religie de la Şcoala Specială Botoşani a devenit o bucurie pentru elevi. O bucurie cu atât mai necesară cu cât, după cum am spus, unii dintre ei sunt afectaţi de severe dizabilităţi. Este ca un adevărat colţişor de Rai, unde pot să îşi adune gândurile şi să pornească mai departe în acestă lume.

În cabinetul de religie, aceşti copii învaţă să vadă partea plină a paharului şi încep să înţeleagă că, pentru a reuşi în viaţă, trebuie să crezi, să ai încredere în tine şi să te afirmi.

Sunt convinşi că şi ei merită o şansă

Împreună cu doamna Răileanu, ei participă cu multă plăcere la un cerc de pictură şi realizează filmuleţe educative chiar în cabinetul de religie. În cabinetul de religie au realizat un CD cuprinzând peste 20 de cântări bisericeşti dedicate Mântuitorului Iisus Hristos şi Maicii Domnului.

Astfel, copiii încearcă şi izbutesc să treacă peste diferenţele care îi deosebesc de ceilalţi şi îşi propun să reuşească în viaţă, fiind convinşi că şi ei merită o şansă.

Doamna profesoară, care este în fiecare zi alături de ei, susţine cu toată hotărârea că elevii de la Şcoala Specială sunt mult mai activi şi mai dornici de a se implica în diverse activităţi decât alţi învăţăcei, poate mai răsfăţaţi care, în afară de calculator şi televizor, uită să mai treacă pe la şcoală... Fiindcă elevii de la Şcoala Specială Botoşani îşi petrec aproape tot timpul zilei printre colegi şi profesori, dorind să cunoască mai multe şi - de ce nu - să lase ceva palpabil în urma lor.

Ei şi-au exprimat dorinţa de a colabora cu alte licee, de a organiza diverse activităţi împreună. Rămâne o problemă pentru viitor dacă vor găsi parteneri sau poate chiar prieteni în alte licee din oraş. Până atunci, poate după vacanţă, ei cred şi speră că vor putea să împărtăşească şi altor copii din experienţa lor şi să le arate şi lor lucrurile pe care ştiu să le facă atât de bine. (Iulia TONU şi Angela ACIOBĂNIŢEI, eleve la Colegiul Naţional „A. T. Laurian“ din Botoşani)