Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Copiii trebuie supravegheaţi, dar nu sufocaţi de părinţi

Copiii trebuie supravegheaţi, dar nu sufocaţi de părinţi

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Societate
Un articol de: Oana Nistor - 18 Mai 2010

Pentru că în ziua de astăzi există pericole la tot pasul, responsabilitatea părinţilor, a şcolii şi a altor actori sociali este de a-i pregăti pe copii să facă faţă provocărilor societăţii moderne. "Trebuie să le vorbim deschis copiilor, eventual în cadrul unei "şcoli de duminică", după Sfânta Liturghie, despre pericolele la care sunt expuşi în viaţa de zi cu zi, să abordăm diferite teme: violenţă, droguri etc. şi să-i învăţăm să se protejeze. De asemenea, e necesar să se facă şi cu părinţii o şcoală, pentru că şi ei trebuie să fie în măsură să dea sfaturi", ne-a declarat părintele Ionuţ Bogdan Văduva, coordonator servicii sociale în cadrul Centrului de Consiliere şi Terapie de Familie "Patriarh Justinian Marina" Bucureşti.

În faţa pericolelor care pândesc la tot pasul, pe stradă, în drum spre şcoală, în locurile de distracţii, pe internet, copiii se simt vulnerabili. Responsabilitatea de a-i educa în privinţa acestor aspecte şi de a-i determina să conştientizeze că graniţa între bine şi rău poate fi cu uşurinţă depăşită îi revine familiei, dar şi celorlalte instituţii: Şcoală, Biserică, Poliţie.

"Libertatea de care beneficiază copiii în zilele noastre este mare, ei nu mai au responsabilitatea copilăriei, nu mai citesc, nu mai ştiu să se bucure de frumuseţea copilăriei. O problemă reală cu care se confruntă societatea este cea a copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, care au comportamente de frustrare, de libertate în exces, ei nemaputând fi supravegheaţi, şi atunci sunt mai vulnerabili la nenumăratele pericole", a spus pr. Ionuţ Bogdan Văduva, coordonator al serviciilor sociale în cadrul Centrului de Consiliere şi Terapie de Familie "Patriarh Justinian Marina" Bucureşti - Asociaţia Diaconia. Părintele a enumerat şi problemele reclamate de părinţii care au cerut ajutorul psihologilor, asistenţilor sociali şi preoţilor care oferă consiliere în cadrul centrului: copii care au început să se drogheze de la vârste mici, copii care au devenit violenţi în mediul şcolar din cauza violenţei în sânul familiei, cazuri de violenţă şi tulburări comportamentale dobândite în urma practicării intensive a jocurilor pe calculator sau a vizitării anumitor site-uri periculoase şi nepotrivite.

"Pe măsură ce copiii intră într-o societate din ce în ce mai complexă, temerile părinţilor se intensifică şi ele. Deja de la vârsta de trei-patru ani, părinţii pot vorbi deschis copiilor despre eforturile lor de a-i proteja şi le pot asculta cu atenţie temerile. Chiar dacă la început copiii nu pot fi protejaţi complet, aceştia pot fi ajutaţi să înveţe să se protejeze singuri", ne-a declarat psihoterapeutul Răzvan Pleteriu, psiholog clinician principal în cadrul Spitalului de Psihiatrie "Gh. Preda" Sibiu.

În ceea ce priveşte formele de protecţie şi vârsta potrivită la care pot fi transmise copilului, specialistul a amintit câteva: "ţine-mă de mână când traversăm strada, nu pleca de lângă mine când suntem în locuri aglomerate, nu urca în nici o maşină străină dacă nu eşti cu cineva cunoscut, învaţă numerele noastre de telefon şi numărul unic de urgenţă 112, învaţă adresa etc".

"Părinţii de astăzi sunt mai protectori"

În ceea ce priveşte gradul de conştientizare a pericolelor la care sunt expuşi copiii, acesta diferă de la o vârstă la alta. "Copiii de vârstă şcolară mică conştientizează potenţialele pericole la care se expun în diverse medii, în funcţie de cât de mult au reuşit adulţii din jurul lor să-i determine să le înţeleagă. Experienţa mi-a arătat că, în perioada aceasta, părinţii sunt mult mai protectori faţă de copii, astfel că foarte puţini copii sunt lăsaţi la joacă nesupravegheaţi, iar majoritatea nu merg singuri în oraş nici pe distanţe mici. De asemenea, copiii de vârstă şcolară ştiu că nu trebuie să vorbească cu persoane necunoscute, nu trebuie să se lase ademeniţi de acestea sub nici o formă şi, surprinzător poate, ştiu chiar ce rele pot păţi dacă nu respectă regulile părinţilor", ne-a declarat învăţătoarea Claudia Medrihan, cadru didactic la Liceul "Miron Costin" din Iaşi.

Părinţii fac însă şi greşeala ca, din dorinţa de a-i feri de pericolele stradale, să-şi îndemne copiii spre calculator. Navigarea haotică pe internet sau jocurile violente la care au acces pot dăuna însă mai mult în dezvoltarea psihică şi emoţională a acestora. "Calculatorul, în anumite circumstanţe poate fi şi sursa unor riscuri importante în dezvoltarea psihologică şi emoţională a copilului, cum ar fi dezvoltarea unei pasivităţi fiziologice şi motorii, izolarea faţă de restul lumii, lipsa schimburilor afective cu ceilalţi, postura defectuoasă, solicitarea vederii, dificultăţi în învăţarea comunicării de tip faţă-în-faţă, evitarea unor activităţi sociale, recompensele imediate oferite de computer influenţând procesul de învăţare a toleranţei la frustrare", a subliniat psihoterapeutul Răzvan Pleteriu.

Problema calculatorului, care substituie, în multe cazuri, prezenţa părinţilor, a fost remarcată şi de cadrele didactice. "Unii părinţi nu sunt conştienţi de pericolele la care sunt expuşi copiii pe internet, aceştia navigând, fără control, pe diverse site-uri, încă de la vârste preşcolare, unii dintre aceştia având chiar şi conturi pe diverse reţele de socializare, unde îşi expun datele personale. Aici este o mare problemă, care trebuie contracarată. Aceşti copii se lasă purtaţi de mirajul lumii virtuale şi uită să relaţioneze cu cei din jur. Devin singuratici, inadaptaţi şi frustraţi de faptul că lumea reală nu le oferă aceleaşi satisfacţii", este de părere învăţătoarea Claudia Medrihan.

▲ Copiii trebuie să îşi cunoască numele, adresa şi numărul de telefon de acasă

Poliţia recomandă, la rându-i, o serie de sfaturi care să vină în ajutorul părinţilor care-şi pregătesc copiii să înfrunte pericolele vieţii. "Membrii familiei trebuie să comunice deschis cu copiii, să-i înveţe să se protejeze şi să-i facă conştienţi şi de faptul că se pot transforma din victime în răufăcători", a declarat comisarul Mădălin Ţăranu, coordonator al Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii din cadrul Poliţiei Iaşi.

Cum vă feriţi copiii de criminalitate:

l În primul rând, să îşi cunoască numele complet, adresa şi telefonul unuia dintre părinţi;

l Învăţaţi-l să apeleze singur 112, dacă se află în pericol;

l Discutaţi foarte serios cu el despre pericolul de a intra în vorbă cu străinii; nu trebuie să accepte mâncare sau băutură de la aceştia;

l Nu trebuie să spună ce bunuri deţin părinţii în casă, nu trebuie să spună că este singur acasă;

l Explicaţi clar copiilor şi adolescenţilor că furturile, indiferent cât de nesemnificative sunt, nu vor fi probe de curaj, ci fapte culpabile;

l Vorbiţi cu copiii şi adolescenţii despre valoarea proprietăţii personale şi publice. Spuneţi-le că distrugerile îndrăzneţe nu aduc prejudicii doar celor care le fac, ci şi comunităţii;

l Explicaţi copiilor şi adolescenţilor ce fel de pedepse pot primi ca urmare a comiterii unor fapte (de ex. percheziţionarea locuinţei, interogarea, măsuri de internare într-un centru de minori);

l Vorbiţi cu copilul dumneavoastră despre cine îi sunt prietenii şi cunoştinţele sale;

l Întrebaţi copiii unde şi cum îşi petrec timpul liber în afara casei;

l Testaţi felul cum cheltuie banii de buzunar sau economiile;

l Urmăriţi comportamentul copilului dumneavoastră.

▲ Şi părinţii au nevoie de consiliere psihologică, socială şi religioasă

Biserica, prin asociaţiile şi centrele caritabile, religios-sociale şi cultural-educative, vine în sprijinul familiilor care se află în derivă şi care caută sprijin în rezolvarea problemelor cotidiene. "Trebuie, întâi de toate, să ne axăm pe programele de educare a părinţilor şi să creştem numărul acestora. Centrul nostru de Terapie şi Consiliere de Familie are un program care se numeşte Şcoala Părinţilor, unde părinţii primesc consiliere psihologică, socială şi religioasă. De asemenea, după Sf. Liturghie, măcar duminica, preoţii parohi ar trebui să formeze "o şcoală de duminică" sau "o şcoală a copiilor", unde să fie abordate diferite teme prezente în viaţa de zi cu zi, să discute deschis atât cu părinţii, cât şi cu copiii despre pericolele la care sunt expuşi şi să-i învăţăm să se protejeze. Părinţii care participă la astfel de pregătiri pentru viaţă vor fi în măsură să dea sfaturi copiilor lor, să-i ferească de pericole şi probleme. La rândul lor, preoţii trebuie să se implice ca nişte adevăraţi slujitori şi învăţători", a îndemnat părintele Văduva.