Ciocolata, „băutura amară” a sud-americanilor 

Primii care au început să cultive arborii de cacao au fost indienii olmeci, în perioada 1500 - 300 î.Hr., conform dovezilor arheologice. Ei creșteau acest arbore în sudul Mexicului şi din boabe preparau o băutură neîndulcită. Ulterior, arborele de cacao a pătruns în cultura mayaşă. De acolo provin probabil şi cuvintele „cacao” şi „ciocolată”: în limbajul maya, cuvântul pentru arbore era „cacahuaquchtl”, iar cuvântul „xocoatl”, care înseamnă „apă amară”, era folosit probabil pentru băutura din boabele de cacao.

În secolul al XVI-lea, boabele de cacao au ajuns şi în Europa, aduse de conchistadorii spanioli. Fiertura pe baza acestor boabe li s-a părut spaniolilor mult prea amară, aşa că au început să adauge zahăr din tres­tie, dar şi vanilie. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, ciocolata era o specialitate dedicată aproape în exclusivitate capetelor încoronate, nobililor şi celor foarte bogaţi. Din 1895, însă, când Milton Hershey scoate pe piaţă batonul de ciocolată Hershey, ciocolata devine accesibilă publicului larg.

În ceea ce priveşte modul de preparare, cacao este de fapt un produs de fermentaţie. Boabele sunt scoase din fructele bine coapte ale arborelui de cacao şi sunt lăsate câteva zile la fermentat, timp în care capătă o culoare maronie şi gustul caracteristic. Apoi, sunt uscate la soare, sunt îndepărtate impurităţile, sunt prăjite şi curăţate de coajă. Ceea ce rămâne, miezul boabelor, cu un conţinut mare de grăsime, este zdrobit şi amestecat până se transformă într-o pastă din care ulterior se extrage grăsimea, denumită unt de cacao (din care se produce ciocolata albă), rămânând pudra de cacao.