Memoria Bisericii în imagini: Duhovnicii Ortodoxiei româneşti din secolul al XX-lea: părintele Mina Prodan de la Neamţ

Ieromonahul Mina Prodan (Mihalache, din botez), născut în 1883, provenea dintr-o familie de agricultori credincioşi din Andrieşeni, judeţul Iaşi. Dragostea lui pentru vieţuirea monahicească şi-a descoperit-o în timpul pelerinajelor la marile praznice pe care le făcea împreună cu familia sa la mănăstirea Neamţului. După şcoala primară urmată în localitate, la 10 octombrie 1902, cu desaga în spate, tânărul Mihalache intra pe poarta Mănăstirii Neamţ. De la început a fost luat ca ucenic de stareţul nemţean, pe care l-a pus la încercări şi ascultări timp de aproape opt ani. În martie 1910, era tuns în monahism, primind numele de Mina, trei ani mai târziu urca în treapta diaconatului, apoi a slujirii preoţeşti. S-a remarcat ca bun liturghisitor şi bun predicator. Cuvintele lui mişcau sufletele, scoteau lacrimile şi îndemnau credincioşii la pocăinţă. Ajunsese să fie căutat de credincioşi.

Însă, necesităţile cultice ale parohiilor din zona munţilor Neamţului erau numeroase. Astfel că, ieromonahul Mina Prodan a fost printre cei trimişi să facă misiune în lume. A slujit cu multă dăruire şi a făcut apostolat în mijlocul mirenilor, înţelegându-şi până la capăt misiunea ce-i fusese încredinţată. A împăcat familii dezbinate şi le-a readus la potirul credinţei, a crescut numeroşi copii în jurul bisericii. În timpul Războiului de Reîntregire, ieromonahul Mina a fost duhovnicul răniţilor din spitalele de campanie, apoi egumen la Schitul Vovidenia şi stareţ la Mănăstirea Râşca. Însă, dorinţa lui nestrămutată era de a merge şi a se închina la mormântul Domnului de la Ierusalim. Aici a trăit clipe de cea mai înaltă simţire duhovnicească, unde a petrecut un an de zile în post de rugăciune.

Cu sufletul încărcat de bucurii şi daruri duhovniceşti, monahul Mina s-a întors în ţară, slujind la bisericile ieşene „Sf. Ioan Botezătorul“ şi Aroneanu. După 1937, părintele a fost numit duhovnicul celor peste 150 de vieţuitoare de la Mănăstirea Pasărea, de lângă Bucureşti. Aici a slujit până în 1958, când sufletul l-a îndemnat să se întoarcă la mănăstirea de metanie. A vieţuit aproape 70 de ani în mănăstire. Deşi era bătrân, era nelipsit la biserică, predicând şi mângâind pe oricine îl cerceta. În ceasuri de taină, când rămânea singur, îşi potrivea candela, tămâia chilia cu tămâie de la Sfântul Mormânt, îşi deschidea ceaslovul cel ros de vreme şi-şi începea sfânta rugăciune. Acesta era monahul Mina Prodan - omul rugăciunii, care la 28 martie 1970 trecea în lumea drepţilor.