Părintele Dumitru Morega în atenţia Securităţii comuniste

S-a născut la 12 mai 1907, în localitatea Padeş, din judeţul Gorj. După absolvirea şcolii primare din localitatea natală, Dumitru Morega a urmat Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea, apoi Facultatea de Teologie de la Cernăuţi, pe care a absolvit-o în 1935. După obţinerea licenţei în teologie, tânărul Dumitru Morega a primit darul diaconiei pe seama Bisericii „Toţi Sfinţii“ din Craiova, pentru ca din 1946 să fie preot. Totodată, între 1938 şi 1947 a fost profesor suplinitor de religie la Liceul „Fraţii Buzeşti“ şi Şcoala Normală din oraşul băniei. Din 1949, a fost numit director al Şcolii de cântăreţi bisericeşti şi consilier economic al Mitropoliei Olteniei. În această perioadă, autorităţile comuniste nu îl vedeau ca un funcţionar în „spiritul vremii“. Nu de puţine ori, în documentele Securităţii părintele Morega era semnalat cu „atitudini duşmănoase“ la adresa regimului „democrat popular“; că la o şedinţă a „organizaţiilor de masă“ s-ar fi exprimat împotriva cedării clădirii „Renaşterea“ din Craiova, motivând că în aceasta poate fi amenajat un muzeu al Mitropoliei Olteniei; că ar fi afirmat: „în statul socialist nu e nimeni care să nu facă închisoare“, prin urmare fiind considerat „un devotat sprijinitor al preoţilor chiaburi“ şi unul care îl influenţează pe mitropolitul Firmilian împotriva regimului. Mobilul arestării părintelui Morega de către Securitate a fost gestul acestuia de a solicita preoţilor din Eparhia Craiovei ca la sfârşitul lui februarie 1952 să nu mai vândă lumânări şi alte produse din colportajul bisericesc, deoarece urmează o reformă monetară care va afecta grav resursele financiare ale Bisericii. Măsura părintelui Morega a fost considerată de autorităţile statului ca o instigare împotriva reformei monetare, adică împotriva statului, tot aşa cum, la nivel înalt era învinuit Vasile Luca de către Gheorghiu Dej. Astfel, în noaptea de 12 spre 13 martie 1952, părintele Morega a fost reţinut de către Securitate şi trimis în unitate de muncă pentru o perioadă de 12 luni. Însă, la 19 mai 1952 a fost eliberat, probabil la intervenţia mitropolitului Firmilian al Olteniei.