Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Un bărbat în stare vegetativă comunică prin gânduri

Un bărbat în stare vegetativă comunică prin gânduri

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Data: 16 Feb 2010

În ediţia din 5 februarie 2010 a săptămânalului „La Vie“, Claire Legros semnează un articol în care analizează şi comentează un studiu ce relevă că un bărbat care se afla în comă profundă, ca urmare a unui accident de maşină, a răspuns întrebărilor medicilor doar prin intermediul gândului său. O descoperire care va influenţa dezbaterea asupra eutanasiei.

Ştirea pare pur şi simplu incredibilă. Şi totuşi, este explicabilă din punctul de vedere ştiinţific. Un bărbat în comă profundă după un accident de maşină a răspuns întrebărilor medicilor săi prin simpla acţiune a gândului său. Autorul articolului subliniază că informaţia, apărută în serioasa publicaţie New England journal of medicine, va revoluţiona tratarea acestor pacienţi, care reprezintă un adevărat mister pentru medicină.

Medicii au utilizat un aparat de IRM, care permite vizualizarea zonelor creierului atunci când ele sunt active. „Mai întâi am testat fiabilitatea metodei noastre pe subiecţi sănătoşi, cerându-le să se gândească intens la practicarea sportului lor preferat“, ne explică dr. Steven Laureys, nere a condus studiul în parteneriat cu o echipă de la Universitatea din Cambridge (Marea Britanie). „Pe imaginea creierului se activează atunci regiunea motrică. Apoi le cerem să-şi imagineze că îşi caută drumul în timpul unei plimbări, într-o casă, de exemplu; în acest caz se activează zona hipocampică, o regiune a creierului foarte dezvoltată la şoferii de taxi“, continuă medicul.

Studiul a fost realizat pe 23 de persoane inconştiente

Aflăm de asemenea că tehnica a fost apoi testată pe 23 de persoane inconştiente cu care nu era posibilă nicio formă de comunicare. „Le-am explicat metoda noastră: atunci când voiau să răspundă da, trebuia ca ele să se gândească la sportul lor preferat, iar pentru nu, să se gândească la căutarea drumului lor“, explică dr. Laureys. La patru dintre aceste persoane, au fost detectate semne de conştiinţă. Un singur pacient, un bărbat de 29 de ani, a putut da răspunsuri precise la întrebări simple precum: „Tatăl dumneavoastră se numeşte Thomas? Mama dumneavoastră se numeşte Yolande?“. După verificare, răspunsurile s-au dovedit adevărate.

Deja în noiembrie 2009 echipa doctorului Steven Laureys a adus la lumină situaţia lui Rom Houben, un bărbat de 46 de ani, considerat în stare vegetativă timp de 23 de ani după un accident de maşină, înainte ca dr. Laureys să descopere că era conştient. Medicul vrea totuşi să fie prudent. „Nu trebuie să dăm speranţe false familiilor implicate în astfel de situaţii dramatice şi trebuie să evităm confuziile, deoarece cuvântul «comă» este utilizat greşit pentru a denumi stări foarte diferite: moartea cerebrală, care este ireversibilă, dar şi starea vegetativă, caracterizată prin faptul că, atunci când pacientul se trezeşte din comă, respiră adesea spontan, dar pare inconştient. Doar în acest al doilea caz tehnicile de explorare a creierului pot contribui la aflarea diagnosticului.“

Aceste descoperiri vor relansa, de asemenea, dezbaterea asupra eutanasiei. În 2005, apoi în 2009, cazurile lui Terry Schiavo şi Eluna Englaro, două femei aflate în stare vegetativă de 14, respectiv 7 ani, au suscitat controverse în Statele Unite şi în Italia, pentru că s-a pus pro-blema întreruperii tratmentului şi mai ales a hrănirii şi a hidratării. Vaticanul a denunţat atunci o crimă. În Franţa, legea din 2005 a sfârşitului vieţii autorizează încetarea tratamentelor persoanelor aflate în stare vegetativă, dar provoacă polemici în echipele medicale în care există persoane care refuză oprirea almentaţiei.

Cum va putea interveni activitatea creierului în asemenea situaţii? „Cred că în viitor aceste teste vor face parte din panoplia noastră decizională“, afirmă dr. Laureys. Acestea vor confirma examenul clinic şi vor sprijini diagnosticul asupra stării de conştiinţă a persoanei. Va fi un mare avantaj să dispunem de informaţii obiective, chiar dacă decizia va rămâne dificilă.

Perechi de necăsătoriţi dau un sens legăturii lor

Acesta este titlul unui articol semnat de Louis de Courcy în ediţia din 5 februarie a.c. a cotidianului La Croix. Numărul cuplurilor de necăsătoriţi continuă să crească în Franţa. Dacă majoritatea nu sunt pregătiţi pentru Taina Cununiei, totuşi niciunul nu rămâne surd la problematica spirituală.

Nu sunt inamici afişaţi ai căsătoriei religioase şi ai Bisericii. Uneori sunt dispuşi să se gândească mai mult la angajamentul lor, chiar la cel spiritual. În articol se evidenţiază că aceste persoane nu sunt căsătorite şi au motive întemeiate pentru care nu sunt, chiar dacă unele dintre ele au deja copii. Aceste cupluri au o trăsătură comună: coerenţa şi sinceritatea - „Când ne căsătorim, jurăm să îl iubim pe celălalt până la moarte. Este frumos să vrem asta. Problema nu este că nu vreau să-l iubesc pe Arnaud până la moarte, ci că nu o pot garanta“, explică Lucile Péron (28 de ani), care a venit din Seine-Marne pentru a locui la Valenciennes (Nord) împreună cu Arnaud Delhaye, prietenul ei (30 de ani). Totuşi, poziţia lui este mai nuanţată, poate pentru că el a găsit deja o stabilitate care îi oferă un anumit confort în cuplu: „Am început relaţia cu Lucile cu gândul că va fi una de durată. Ea este mai degrabă anti-căsătorie dar eu nu sunt neapărat. Anul trecut am făcut o încercare închiriind o locuinţă. Până la urmă am cumpărat împreună această căsuţă şi apoi, chiar dacă n-o să ne sim-ţim încă pregătiţi, ne simţim destul de apropiaţi pentru a avea copii împreună.“

„Fidelitatea este un lucru drag nouă“

Odile şi Julien (40 şi 37 de ani), din Paris, nu se gândesc nici ei - dată fiind exigenţa lor spre autenticitate - la perspectiva unei căsătorii. Ea, după un divorţ, mamă a doi copii şi pentru care credinţa contează, nu mai vrea să-şi construiască cuplul după modelul parental clasic. Dar ea spune că „în loc de o cununie în ziua X alături de naşi şi invitaţi, aş prefera o mică slujbă religioasă cu un preot care să ne placă“.

Traducerea şi adaptarea de Georgiana BÂRA