Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Psihologie Decontarea ședințelor la psiholog, „un demers birocratic destul de greoi”

Decontarea ședințelor la psiholog, „un demers birocratic destul de greoi”

Galerie foto (4) Galerie foto (4) Psihologie
Un articol de: Oana Nistor - 17 Mai 2022

Viaţa de familie, grijile cotidiene, conflictele de la serviciu sau un diagnostic medical grav ne pun într-o încurcătură psihică din care vom putea ieşi, de multe ori, doar ajutaţi de specialişti. Însă nu toţi românii dispun de resursele financiare necesare pentru susţinerea unor terapii care să le aducă echilibru. Pentru aceştia, soluţia o reprezintă şedinţele de consiliere psihologică, respectiv psihoterapie decontate prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. „În România, consilierea psihologică este privită drept un act medical conex, de aceea decontarea şedinţelor este un demers birocratic destul de greoi”, după cum a apreciat Mirela Zetu, psiholog clinician şi psihoterapeut.

Consilierea psihologică şi psihoterapia au devenit nu o obişnuinţă, dar cel puţin un semn de normalitate. De ce? Pentru că oamenii au înţeles că pentru problemele legate de trup apelăm la medici, pentru cele legate de suflet ne găsim liniştea în biserică şi la preotul duhovnic, iar pentru problemele psihice trebuie să apelăm la psiholog sau psihiatru, în funcţie de gravitate. Aşadar, în ultimii ani, s-a observat o deschidere foarte mare spre serviciile psihologice şi terapeutice, spune psihologul Mirela Zetu, şi chiar dacă la început oamenii vin la recomandarea cuiva, „revin apoi din propria convingere” pentru că „nimeni nu convinge pe nimeni de nimic până când nu există convingerea lăuntrică”.

Ce-i aduce pe români la psiholog?

Un conflict interior mocnit, griji adunate în timp şi neglijate, o veste cumplită sau pierderea cuiva drag ne pot zdruncina sau chiar rupe echilibrul interior. Şi atunci trebuie să punem în mişcare toate resorturile pentru a ne reveni. Când nu reuşim singuri acest lucru, ajutaţi de familie sau prieteni, e necesar să apelăm la psiholog.

„Orice eveniment de viață poate produce un dezechilibru în plan psiho-emoțional. Depresia poate fi reacție la pierderea cuiva drag prin deces, o despărțire, un divorț. Însă cu toţii pierdem câte ceva: un loc de muncă, o sarcină, un statut ori un ideal. Uneori chiar și un eveniment fericit, precum căsătoria, nașterea unui copil, mutarea într-o altă ţară sau alt oraş pot să ducă la dezechilibru în plan psiho-emoțional, dacă persoana nu are capacitatea de a se adapta la ceea ce i se întâmplă, dacă ceea ce așteaptă sau își imaginează nu corespunde cu ceea ce oferă realitatea”, atrage atenţia psihoterapeutul.

Şedinţe la psiholog decontate pentru asiguraţi

Persoanele asigurate pot beneficia de şedinţe de consiliere decontate prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, însă procedura este un pic mai greoaie, întrucât nu se poate merge direct la psiholog cu bilet de la medicul de familie. „În România, consilierea psihologică este privită drept un act medical conex, iar psihologul un furnizor de servicii de sănătate conexe actului medical. Astfel, psihologul este nevoit să încheie contracte de colaborare cu un medic dintr-o listă limitată de specialități medicale și doar în urma recomandărilor scrise în mod explicit, pe scrisoarea medicală, se poate ajunge la psiholog. Cu alte cuvinte, dacă medicul nu consideră de cuviință că pacientul său ar avea nevoie de psihoterapie și nu recomandă acest lucru ca făcând parte din procesul terapeutic, pacientul nu ajunge la psiholog”, a explicat Mirela Zetu, psiholog clinician şi psihoterapeut.

Potrivit Contractului-cadru aprobat de Ministerul Sănătății prin Ordinul nr. 397/2018, ședințele de psihoterapie sunt considerate, alături de cele de logopedie și kinetoterapie, servicii conexe actului medical și pot fi decontate de către CNAS. Acelaşi document menționează ce specialitate clinică poate avea un medic pentru a recomanda pacienţilor consiliere psihologică sau psihoterapie gratuită: Neurologie (inclusiv neurologie pedriatică); Otorinolaringologie; Psihiatrie (inclusiv psihiatrie pediatrică); Oncologie medicală; Diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice; Hematologie; Nefrologie.

Aşadar, medicul de familie trimite pacientul către un medic specialist din lista amintită, iar acesta va trimite (sau nu) pacientul, în baza unei scrisori medicale, și la psiholog pentru a fi ajutat, de exemplu, să accepte un diagnostic ireversibil ori o procedură medicală invazivă care i-ar putea îmbunătăţi viaţa. Îl mai poate trimite la psiholog pentru a fi convins să urmeze un tratament ori pentru că medicul specialist observă în timpul consultaţiei că pacientul suferă de atacuri de panică, un nivel de stres foarte ridicat, are un nivel de anxietate generalizată sau tulburări de personalitate.

Totuşi, pacientul nu îşi poate alege singur terapeutul, ci trebuie să meargă la cel cu care medicul specialist a semnat un contract de prestări servicii. De asemenea, tot medicul specialist împreună cu psihologul vor stabili, în funcţie de gravitatea situaţiei, numărul de ședințe de care pacientul va beneficia gratuit. Dacă problema este mai gravă şi nu poate fi rezolvată într-un număr limitat de şedinţe, medicul specialist va emite o nouă scrisoare medicală, astfel încât pacientul să beneficieze, în continuare, de psihoterapie gratuită. „În spațiul vest-european și în țările nordice, ședințele de psihoterapie sunt decontate în mod direct, integral sau parțial, de casele naționale de asigurări de sănătate și de alte case de asigurări private, iar demersul nu este atât de anevoios pentru pacient”, susţine psihoterapeutul Mirela Zetu.

Programe de consiliere psihologică şi psihoterapie pentru copii

Copiii şi adolescenţii beneficiază, cel puţin teoretic, de consiliere psihologică în cadrul şcolii, însă numărul de psihologi şcolari este foarte mic raportat la necesităţi. Secretarul de stat în Ministerul Educaţiei, Radu Szekely, declara anul trecut că la nivelul ţării există un număr de 1.400 de psihologi educaţionali şi „ceva mai mult de 3.000 de consilieri şcolari”, în timp ce numărul elevilor şi preşcolarilor este de aproximativ 2.900.000. Pe de altă parte, secretarul de stat a subliniat că „un psiholog școlar nu face terapie, face doar consiliere, asistență psihopedagogică. Nu este permis să facă terapie, ci îi recomandă elevului să meargă la terapie, însă este decizia familiei dacă urmează acest pas sau nu. Terapia se face în alt mediu, în alt context, nu este în portofoliul Ministerului Educației”. Situaţia s-ar putea îndrepta în urma derulării programului guvernamental „Din grijă pentru copii” care presupune susţinerea a peste 70.000 de ore gratuite de consiliere psihologică şi psihoterapie pentru copiii identi­ficați cu tulburări psiho-emoționale (anxietate, tulburări de somn şi alimentaţie, depresie) generate de pandemia de COVID-19. „Există parteneriate cu Colegiul Național al Psihologilor din România care are o rețea de peste 21.000 de psihologi clinicieni. Părinții care se adresează lor vor intra automat în program”, preciza la începutul acestui an şcolar Mădălina Turza, consilier de stat la cancelaria prim-ministrului. Programul care se va derula pe o perioadă de doi ani mai prevede formarea a cel puțin 7.000 de specialiști în domeniul managementului emoțiilor și introducerea în curriculumul școlar a tematicilor de educație psiho-emo­țională.