Fragilitatea copilăriei moderne și răspunsul Asociației „Telefonul Copilului”

Într-o societate tot mai impredictibilă, în care copiii se confruntă cu forme multiple de vulnerabilitate, Asociația „Telefonul Copilului” își asumă activ rolul de sprijin emoțional și psihologic, oferind nu doar consiliere prin linia 116111, ci și inițiind campanii de prevenție și intervenție adaptate realităților actuale ale copilăriei. De la cyberbullying și agresiuni sexuale la fuga de acasă sau riscuri suicidare, organizația răspunde acestor probleme printr-o abordare profesionistă, empatică și susținută instituțional, după cum ne-a spus Cătălina Surcel, director executiv al asociației.

De ce considerați că proiectele de susținere a copiilor la nivel psiho-emoțional sunt importante?

Copiii sunt fragili, astăzi, sunt vulnerabili din cauza nenumăratelor provocări la care sunt expuși. Mai mult ca niciodată ei au nevoie să fie ascultați, au nevoie să se simtă în siguranță, să primească ajutor oricând au nevoie. Iar noi încercăm să ajungem la ei, pentru a-i ajuta. Sprijinul nostru, însă, nu ar fi posibil fără existența serviciilor de consiliere pe care le oferim la 116111, linia europeană de asistență pentru copii, cunoscută și în rândul copiilor din România drept Telefonul Copilului. Monitorizăm pe termen lung situațiile înregistrate pentru a ne asigura că acei copii, care au avut curajul să sune, se află în siguranță. Alături de consiliere, organizația noastră aduce în rândul copiilor nenumărate resurse de conștientizare și prevenire, prin intermediul proiectelor și campaniilor pe care le dedicăm lor, având drept busolă nevoile pe care copiii ni le exprimă la Telefonul Copilului https://telefonulcopilului.ro/. Cred că a ne proteja copiii, a ne păstra copiii în siguranță este în mod fundamental principala responsabilitate a noastră, a tuturor.

Trăim într-o societate în care rețelele sociale și digitale cunosc o dezvoltare impresionantă, în acest context ce dezvăluie consilierea pe platformele online pe care o realizați?

Una dintre principalele probleme cu care se confruntă este hărțuirea online, în principal pe rețelele sociale. Cyberbullying, grooming, șantaj online, sexting, trolling sunt doar unele dintre tipurile de abuz în mediul online despre care copiii ne scriu. În sprijinul lor venim și cu programul național de prevenire a abuzului de tip cyberbullying „BeCyberSafe”. Ne bucurăm să oferim copiilor o resursă educațională online care prezintă informații despre diverse tipuri de cyberbullying, sfaturi de prevenire, soluții, dar și un material video educațional dedicat copiilor: https://becybersafe.116111.ro/. Împărtă­șim cu bucurie și participarea noastră la inițiativa globală a grupului Orange, pentru o lume digitală mai sigură: #ForGoodConnec­tions: https://responsabilitate-sociala.orange.ro/for-good-connections/.

Campania „Atingeri nedorite”

În ce constă campania națională pe care asociația o derulează cu privire la prevenirea agresiunilor sexuale asupra minorilor?

Cea mai mare provocare în perioada pandemiei a fost aceea de a ajunge la copiii victime ale abuzurilor, ale căror voci nu s-au putut auzi din cauza izolării, copii care nu au putut să strige după ajutor, fiind captivi în mediul abuziv. Pe aceștia încă îi căutăm. În acest context, demersul inițiat împreună cu Poliția Română a prins contur, anume lansarea campaniei naționale de prevenire a agresiunilor sexuale asupra minorilor „Atingeri nedorite”. Prin intermediul acestei campanii, dorim să facem cât mai mulți copii să vorbească despre temerile, traumele prin care trec, cunoscută fiind subraportarea cazurilor de agresiune sexuală, ceea ce menține copiii în mediul abuziv, fără apărare.

La fel de importantă, însă, este prevenirea, iar în acest demers punem la dispoziția copiilor resursele necesare pentru a se informa despre pericolele la care pot fi expuși și cum se pot proteja de acestea, informații despre recunoașterea unui caz de agresiune sexuală, sfaturi de prevenire, explicații despre impactul psihologic asupra victimei și exemple de experiențe reale consiliate de organizația noastră (editate pentru respectarea anonimatului) - toate acestea elaborate de psihologii asociației, pe înţelesul copiilor și găzduite pe pagina web a campaniei: https://www.116111.ro/AtingeriNedorite. Totodată, copiii pot suna gratuit la 116 111 sau pot scrie la vorbestecunoi@telefonulcopilului.ro și pe platforma online a organizației.

„Plecatul de acasă nu e o soluție”

Ce se ascunde în spatele plecării voluntare a copiilor de acasă?

Copiii percep fuga de acasă drept o soluție pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă. Climatul de nesiguranță resimțit de copii în familie, cazurile de abuz în familie, situațiile de divorț, situațiile de bullying, presiunea anturajului, dorința de a-și dovedi independența sunt doar unele dintre cele mai întâlnite cauze ale fugii de acasă, așa cum ne arată cazurile consiliate. Intenția de a pleca de acasă reprezintă așadar un copil nesigur, instabil, vulnerabil, indiferent de motivele pentru care ajunge la un astfel de plan. Copiii, însă, nu sunt conștienți de pericolele grave la care pot fi expuși. Pentru ei am lansat împreună cu Poliția Română campania națională de prevenire a disparițiilor voluntare în rândul minorilor „Plecatul de acasă nu e o soluție”.

Platforma online https://www.116111.ro/plecatdeacasa prezintă informații despre ceea ce înseamnă dispariția voluntară, situațiile de risc la care copiii sunt expuși, sfaturi de prevenire, soluții și exemple de cazuri reale consiliate de asociația noastră (editate pentru respectarea anonimatului). Părinții au nevoie să recunoască semnele care pot conduce spre o astfel de decizie, au nevoie să știe despre importanța comunicării constante cu propriii copii pentru a preîntâmpina decizii sau comportamente nedorite din partea copiilor. Încurajăm și părinții să se îndrepte către serviciile noastre de consiliere. Le vom veni în întâmpinare cu sfaturi concrete pentru gestionarea unor astfel de situații.

Poate ajuta în mod concret suportul psihologic oferit prin Telefonul Copilului în cazuri grave precum suicidul? Va rog să ne oferiți câteva exemple.

„Vreau să mă sinucid!” Acesta a fost mesajul pe care ni l-a transmis un adolescent, în dimineața zilei de 7 aprilie 2025, la linia europeană de asistență pentru copii 116111, cunoscută și în rândul copiilor din România drept Telefonul Copilului. Adolescentul se afla într-o pădure, în județul Iași, cu intenția de a se sinucide pentru că nu vedea o altă soluție la problemele sale. Psihologul organizației a avut un rol esențial în salvarea băiatului, reușind să îl echilibreze emoțional și să obțină toate detaliile necesare facilitării intervenției Poliției. Ne-a mulțumit pentru că i-am schimbat perspectiva, pentru că este în viață, printr-un alt apel, două săptămâni mai târziu.

„Nu vreau să mor singură!” Acesta este un alt strigăt de ajutor al unei adolescente care a sunat la 116111, decisă fiind să își pună capăt zilelor din cauza agresiunii sexuale la care era supusă de tatăl vitreg și din cauza faptului că nimeni nu o credea. Iar planul ei ar fi funcționat, dacă nu ar fi sunat la Telefonul Copilului. La momentul apelului ea consumase deja două folii de medicamente antidepresive și alcool. În dialogul cu psihologii noștri, adolescenta era incoerentă, confuză, în agonie, singura ei dorință era aceea de a nu muri singură, știind că acest deznodământ era inevitabil. Am reușit să o menținem în dialog și să o pregătim pentru intervenția Poliției, timp în care reprezentanții Poliției Române au identificat locul în care se afla și au preluat-o împreună cu reprezentanții Ambulanței. Adolescenta ne-a contactat și în urma externării din spital, pentru a ne mulțumi. Iar câteva luni mai târziu, pe pagina de Facebook a organizației am primit și un mesaj de mulțumire din partea mamei adolescentei.

La data de 7 iunie 2024, unul dintre asistenții sociali ai asociației a reușit să oprească o altă tentativă de suicid a unui copil aflat pe șina de tren. Par mai degrabă scene desprinse dintr-un film. Dar nu, acestea au fost unele dintre apelurile preluate la 116111. Desigur, acestea sunt cazuri extreme gestionate de organizația noastră, dar în care ne-am reconfirmat profesionalismul și responsabilitatea. Astfel de rezultate, vieți schimbate în bine reprezintă motivul pentru care mergem mai departe. Salvarea de vieți, însă, este posibilă datorită cooperării de lungă durată între Asociația „Telefonul Copilului” și Poliția Română și astfel reușim să venim în sprijinul copiilor pentru care nu vorbește nimeni.