Chimioterapie pentru cultivarea virtuţilor?

Este bine cunoscut faptul că antidepresivele produc modificări în reacţiile sau comportamentele pacienţilor. În timp ce unele scad capacitatea de concentrare sau încetinesc viteza de reacţie, altele determină iritabilitate sau insomnie. Unele cercetări recente se orientează spre producerea de medicamente care să determine schimbări chiar mai profunde.

Se afirmă că în curând va fi posibilă realizarea unor produse care vor modifica dispoziţia, gândurile şi comportamentele oamenilor! Tratamentele medicale ar putea diminua agresivitatea, ar putea creşte empatia, producând, până la urmă, o îmbunătăţire generală a comportamentului moral!

Unele dispoziţii sau stări psihice, precum agresivitatea, frica sau bucuria, au "amprente" biochimice distincte. De exemplu, tendinţele agresive corespund unei activităţi mai intense a nucleului amigdalian, fiind însoţite de o creştere a nivelului de testosteron. Semnificativ aici este şi faptul că o cantitate mai mare de testosteron în organism diminuează capacităţile empatice ale persoanei umane1. La fel, în situaţiile-limită, când viaţa omului este în pericol, corpul eliberează mai multă adrenalină, un neurotransmiţător cu efecte decongestive şi vasoconstrictoare, destinat să "pregătească" organismul pentru eventualele leziuni sau sângerări. În fine, starea de bucurie se "regăseşte" în chimia corpului prin acţiunea decisivă a altor neurotransmiţători, dopamina şi serotonina.

Un rol important în stările psihoemoţionale interpersonale îl are oxitocina. Investigaţiile neurobiologiei ataşamentului indică faptul că acest hormon contribuie decisiv la comportamentele de îngrijire şi la cele materne2. Oxitocina e implicată, de exemplu, într-un proces de remodelare a creierului, care se petrece în cazul mamelor, în perioada alăptării. Mai precis, câtă vreme ele hrănesc sugarii la sân, zona din creier ce controlează producerea de oxitocină are mai multe conexiuni, determinând creşterea cantităţii de hormon3.

Medicaţie globală pentru creşterea solidarităţii umane

Într-un interviu apărut recent, specialişti de la Oxford Center for Neuroethics afirmă că stimulând eliberarea de oxitocină sau, dimpotrivă, diminuând nivelul de testosteron, medicamentele viitorului vor putea să contribuie la îmbunătăţirea comportamentului moral4. Prin administrarea periodică a unor tablete, s-ar putea modifica percepţia şi relaţia cu semenii, s-ar putea diminua agresivitatea, s-ar putea creşte ataşamentul faţă de oameni.

Ştiinţa a ignorat până acum posibilitatea îmbunătăţirii moralităţii vieţii. Acum însă, afirmă dr. Tom Douglas, cercetător la Universitatea Oxford, a crescut interesul pentru dezvoltarea unor tehnologii de intervenţie în procesele biologice care pot afecta comportamentul şi judecăţile de ordin moral. Situaţia nu este cu totul nouă, crede el, de vreme ce antidepresivele fac ceva asemănător. Dacă ele scad agresiunea, s-ar putea spune că oamenii care le folosesc devin mai agreabili, tot aşa cum tratamentele ce cresc oxitocina ar putea fi văzute ca remedii pentru reducerea anxietăţii şi creşterea disponibilităţii pentru dezvoltarea unor legături sociale.

Tocmai de aceea, cercetătorii iau în calcul posibilitatea ca, în viitor, tratamentele să vizeze direct şi comportamentul moral şi, de ce nu, chiar sentimentul de solidaritate la nivel mondial!5 Chiar şi scepticii, care refuză ideea de schimbare a comportamentului cu pastile, recunosc potenţialul acestei metode. R. Meulen, directorul Centrului pentru Etică în Medicină de la Universitatea din Bristol, de exemplu, nu crede că populaţia va folosi medicamente pentru schimbarea comportamentală, dar afirmă că vor exista cu siguranţă remedii care să-i facă pe oameni mai plăcuţi, mai puţin agresivi şi mai deschişi către semeni.

În orice caz, unii cred că o astfel de medicaţie şi-ar putea găsi rostul în viaţa celor preocupaţi de carieră şi, chiar mai rapid, în sistemul judiciar, pentru că, spun ei, pastilele ar putea fi mai eficiente în prevenirea comportamentelor antisociale decât închisoarea!6

Un alt simptom pentru epoca incertitudinilor morale

Cum se vede, cercetările, ca şi cele consumate în câmpul terapiilor genetice sau a procedeelor regenerative cu celule stem, ajung, pe un alt drum, la vechea dilemă privind scopurile ştiinţei şi limitele actului medical, în raport cu valoarea vieţii şi a libertăţii persoanei. Modificarea stărilor emoţionale şi comportamentelor, printr-o medicaţie adecvată, anunţă o posibilitate bizară, inacceptabilă! Fără o asumare liberă, fără convingere personală şi fără credinţă, omul ar putea fi (pseudo)desăvârşit moral prin îngurgitarea unor pilule! Pentru cei dispuşi să sacrifice omul pentru făurirea urgentă a unei lumi perfecte, "terapia" aceasta ar putea să pară simplă şi eficientă! În altă ordine de idei însă, ea se dovedeşte lipsită chiar şi de cele mai şterse semne ale umanismului secularizat. Cu atât mai puţin ar putea fi vorba despre o posibilă relevanţă a acestor preocupări în perspectiva spiritualităţii creştine. Este adevărat, şi viaţa credinţei creştine orientează pe om spre cultivarea virtuţilor, însă într-un plan cu totul diferit. Hristos este fiinţa virtuţilor, iar credinţa şi nevoinţa sunt liber consimţite şi accesibile omului prin lucrarea lui Dumnezeu, în lume şi în spaţiul eclesial.

Poate de aceea, nu e de mirare că unii comentatori ai articolului din The Guardian au catalogat aceste intenţii de cercetare medicală drept forme ştiinţifice de nazism!

În fine, situaţia aceasta scoate la iveală indiciile unei condiţii omeneşti paradoxale, care revine în atenţie în ultimele decenii. Tehnologia, dezvoltată pentru a sluji nevoilor omenirii, manifestă tot mai des tentaţia de a anexa viaţa şi persoana umană, ca "materiale" de recuzită, destinate să-i asigure fundalul propriului "joc exploratoriu" de etalare gratuită a potenţialităţilor ei. S-ar putea spune aici, împreună cu Zygmunt Bauman, că postmodernitatea traversează suferinţele unei incertitudini morale, înlocuind criteriile prin care distingeam binele de rău, sau viaţa de moarte, cu altele mai slabe, lovite de circumstanţialitate, încât acum se poate vorbi despre realizări utile sau eficiente care pot să nu fie în mod neapărat bune7.

Note:

1 Cf. J. van Honk ş.a., "Testosterone administration impairs cognitive empathy in women depending on second-to-fourth digit ratio" în rev. Proceedings of the National Academy of Sciences, vol. 108, nr. 8, 22 februarie 2011, pp. 3448-3452.

2 Cf. Antonio Damasio, Eroarea lui Descartes. Emoţiile, raţiunea şi creierul uman, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004, pp. 146-148.

3 Cf. Dionysia T. Theodosis ş.a., "Oxytocin induces morphological plasticity in the adult hypothalamo-neurohypophysial system", în rev. Nature, vol. 322, 21 august 1986, pp. 738-740.

4 Amelia Hill, Manipulating morals: scientists target drugs that improve behaviour, în The Guardian, luni, 4 aprilie 2011, consultat online, în http://www.guardian.co.uk/science/2011/apr/04/morality-drugs-improve-ethical-behaviour, data accesării: 12 mai 2011.

5 Ibidem.

6 Ibidem.

7 Cf. Etica postmodernă, Editura Amarcord, Timişoara, 2000, p. 9.