Efectele muzicii

Muzica este văzută ca produsul natural al psihicului, a cărui utilitate a fost demonstrată, de-a lungul timpului, într-o varietate de contexte sociale, puterea expresivă a muzicii depăşind pe cea a celorlalte arte, prin forţa sa de modelare a spiritului uman. Sfântul Ioan Hrisostom afirma că „nimic nu reuşeşte să înalţe într-atât sufletul, să-l înaripeze, să-l ridice deasupra pământului, să-l desfacă de legăturile timpului (...) ca o melodie vocală sau ca o cântare inspirată, perfect alcătuită ritmic“, pentru că „muzica mişcă sufletul şi-l înalţă către Cel ce l-a creat“.

Omul începe să-şi dezvolte auzul de la o vârstă foarte timpurie: chiar şi un fetus de 28 de săptămâni va răspunde la sunet, iar nou-născuţii pot distinge diferite tipuri ale vorbirii. Auzul nostru continuă să se dezvolte în perioada copilăriei, incluzând abilitatea de a distinge sunetele provenite din diverse direcţii şi să înţeleagă vorbirea în medii acustice dificile, precum într-o cameră plină cu multe ecouri.

În viaţa de zi cu zi, suntem expuşi multor sunete diferite, din mai multe surse, uneori chiar în acelaşi timp, de la zgomotul traficului până la zumzetul dintr-o încăpere. Semnalele zgomotoase interacţionează şi se amestecă unele cu altele când sunt procesate de către creier, proces denumit mascare simultană. Răspunsul creierului la mascarea stimulilor atrage după sine ceea ce se numeşte efectul petrecerii de cocktail, adică situaţia în care suntem capabili să auzim un anumit sunet, chiar şi în prezenţa unui sunet competitiv sau a unui decor mai zgomotos. Hidehiko Okamoto şi colegii Institutului pentru analiza Biomagnetismului şi Biosemnalului din Germania au folosit tehnica numită magnetoencefalografie (MEG) pentru a sublinia mecanismele neuronale şi diferenţele emisferice legate de mascarea simultană.

Rezultatele arată că, în ciuda faptului că sunetul la un volum ridicat poate deteriora firele minuscule de păr din cohlee, 80% dintre oameni ascultă muzică la niveluri periculoase ale volumului. Anumite modele de căşti sunt mai protective pentru ureche, conform unui studiu din 2007.

Cât de tare, însă, e prea tare? Pentru a înţelege limbajul, sunetul trebuie procesat cu acurateţe şi la o mare viteză. Când un sunet este absorbit de ureche, vibraţiile fluidului din urechea internă sunt detectate de celule senzoriale speciale. La capătul fiecărei celule se află „mănunchiul de păr“, numit astfel fiindcă arată în acest mod. Aceste celule ale părului sunt suficient de sensibile pentru a detecta fiecare mişcare minusculă a fluidului în urechea internă. Cu toate acestea, pentru a se ajunge la nivelurile ridicate ale sensibilităţii cerute pentru auzirea sunetelor, vibraţiile sunetului trebuie amplificate.

Când volumul este prea tare, firele minuscule de păr, ce duc informaţia sonoră la creier, sunt distruse sau deteriorate, aceasta conducând, cu timpul, la deteriorarea permanentă a celulelor firelor de păr şi, implicit, a auzului. De aceea, doctorii recomandă să ascultăm muzică la un nivel de siguranţă (5 dcb sau mai puţin) şi să folosim căşti audio ce izolează zgomotul dimprejurul nostru.

Muzica creşte rezistenţa la exerciţii cu 15%

Potrivit cercetărilor recente din 2008 ale dr. Costas Karageorghis, muzica atent selectată poate creşte semnificativ rezistenţa fizică a unei persoane. Cei 30 de participanţi ai studiului său făceau jogging în timp ce ascultau o selecţie de muzică pop şi rock, incluzând melodii ale lui Queen, Red Hot Chilli Peppers şi Madonna. Erau rugaţi să păstreze ritmul exerciţiilor cu melodia. Cercetările arată că atunci când muzica este atent selectată pe baza principiilor ştiintifice, ea poate creşte rezistenţa cu 15%, putând da mai multă satisfacţie de pe urma efortului. Acest fapt era intuit încă de pe vremea lui Platon, care scria că „muzica oferă un suflet universului, aripi minţii, zbor imaginaţiei şi viaţă oricui“. De asemenea, mulţi antrenori folosesc muzica pentru creşterea capacităţii de efort şi a motivaţiei sportivilor, în cadrul antrenamentelor. Mai mult, există rezultate care sugerează faptul că muzica poate ajuta pe cei care fac exerciţii să se simtă mai bine chiar şi atunci când exersează la o intensitate mai mare (aproape de epuizarea fizică).

În general, plimbările şi alergatul sunt adesea încorporate în programele de reabilitare a celor din plasamentele de îngrijire primară (de exemplu, pacienţii ce suferă de obezitate). Muzica, însă, are puterea de a provoca un impact considerabil în lupta cu inactivitatea publică. Mai mult, efectele muzicii asupra stărilor şi a emoţiilor deschid posibilitatea îmbunătăţirii atitudinii faţă de exerciţiile fizice, fiind de ajutor oamenilor care doresc să lupte cu inactivitatea.

Copiii cu autism demonstrează extraordinare capacităţi muzicale

Conform studiilor americane din 2007, copiii autişti au o capacitate extraordinară în recunoaşterea tonalităţilor. S-au efectuat o multitudine de cercetări pe muzicieni savanţi, cu memorie muzicală excepţională, şi rar a fost găsită o astfel de abilitate extraordinară. Cercetarea compară capacităţile unor copii cu vârste între 6 şi 19 ani cu autism, în raport cu un grup de control cu acelaşi nivel de IQ şi cunoştinte muzicale, într-o serie de sarcini privind memoria tonalităţilor şi posibilitatea de deosebire a lor. Subiecţii au fost rugaţi să identifice notele muzicale prin mutarea imaginii unui băiat urcând sau coborând scările pe ecranul unui calculator. Deşi copiii cu autism aveau dificultăţi de comunicare asociate cu această dizabilitate, o parte dintre ei au obţinut rezultate excepţionale. Într-unul dintre teste, patru dintre copiii autişti au obţinut un procent de succes de 89%, comparativ cu performanţa medie, de 30%. Aceste descoperiri au fost surprinzătoare, dat fiind faptul că aceşti copii au o mai slabă capacitate intelectuală şi nici unul dintre subiecţi nu avea pregătire muzicală. Copiii autişti pot fi buni ascultători analitici, iar detaliile muzicale le sunt mai accesibile lor decât copiilor cu o dezvoltare normală.

Alte efecte pozitive ale ascultării muzicii

Un rezultat interesant a fost publicat în revista „Heart“. Acesta vizează efectele muzicii asupra anumitor parametrii fiziologici, cum ar fi respiraţia şi circulaţia. Cercetările au fost efectuate asupra unui număr de 24 de bărbaţi şi femei, a căror funcţii au fost monitorizate înainte şi după ce ascultau scurte fragmente din anumite piese muzicale (incluzând aici şi muzica simfonică). Jumătate dintre participanţi erau muzicieni, care performau, de cel puţin şapte ani, la un instrument. Rezultatele studiului au arătat faptul că muzica cu ritm alert, precum şi cea cu ritmuri mai complexe, intensifică respiraţia şi circulaţia, indiferent de stil. Cu cât era mai alert ritmul muzicii, cu atât creştea mai mult gradul de atenţie psihologică. În mod similar, muzica mai lentă sau meditativă avea efectul opus, muzica raga favorizând o scădere semnificativă a bătăilor inimii. Demn de remarcat, însă, este faptul că, în timpul pauzelor, toţi indicatorii psihologici ai atenţiei scădeau faţă de nivelul celor înregistraţi înainte ca participanţii să asculte fragmentele muzicale. Acest efect avea loc indiferent de stilul muzicii sau preferinţele ascultătorului. Alte cercetări efectuate arată că muzica poate reduce stresul sau poate contribui la îmbunătăţirea performanţelor atletice.