Factorii care dovedesc acordul fin în sistemul Galaxie-Soare-Pământ-Lună

Pentru a vedea cât de cuprinzătoare poate fi lista de aspecte invocate în sprijinul ideii că lumea este pregătită pentru om, ne oprim la un exemplu: articolul Design Evidences in the Cosmos aparţinând cosmologului Hugh Ross. Autorul invocă o lista de factori (ce ţin de caracteristicile micro- şi macrocosmosului), care par să aibă o contribuţie esenţială în existenţa vieţii.

Mai întâi sunt menţionaţi 154 de factori care, în viziunea autorului, dovedesc acordul fin în sistemul Galaxie-Soare-Pământ-Lună.

Iată câţiva dintre aceştia:

• amplasarea galaxiei:

- dacă ar fi prea aproape de o grupare densă de galaxii: galaxia ar fi perturbată gravitaţional,

• erupţiile supernovelor:

- dacă s-ar produce prea aproape: viaţa de pe planetă ar fi exterminată de radiaţii;

- dacă s-ar produce prea des: viaţa de pe planetă ar fi exterminată;

• distanţa până la stea:

- dacă ar fi mai mare: planeta ar fi prea rece pentru a avea un circuit stabil al apei;

- dacă ar fi mai mică: planeta ar fi fost prea caldă pentru a avea un circuit stabil al apei;

• câmpul magnetic:

- dacă ar fi mai puternic: furtunile electromagnetice ar fi prea intense; în troposfera planetei ar ajunge prea puţini protoni din radiaţiile cosmice, împiedicând formarea de nori suficienţi;

- dacă ar fi mai slab: scutul de ozon ar fi insuficient protejat de radiaţiile stelare.

• grosimea scoarţei:

- dacă ar fi mai groasă: s-ar transfera prea mult oxigen din atmosferă în scoarţă;

- dacă ar fi mai subţire: activitatea vulcanică şi tectonică ar fi prea intensă.

• nivelul de dioxid de carbon din atmosferă:

- dacă ar fi mai mare: s-ar crea un efect de seră incontrolabil;

- dacă ar fi mai mic: plantele n-ar putea desfăşura un proces eficient de fotosinteză.

• nivelul de ozon din atmosferă:

- dacă ar fi mai mare: temperaturile la suprafaţă ar fi prea scăzute;

- dacă ar fi mai mic: temperaturile la suprafaţă ar fi prea ridicate; ar exista o cantitate prea mare de radiaţii UV la suprafaţă.

• cantitatea de oxigen din atmosferă:

- dacă ar fi mai mare: plantele şi hidrocarburile ar arde prea uşor;

- dacă ar fi mai mică: animalele complexe n-ar avea suficient oxigen pentru respiraţie.

• interacţiunea gravitaţională cu un satelit natural:

- dacă ar fi mai puternică: efectele mareice asupra oceanelor, atmosferei şi a perioadei de rotaţie ar fi prea severe;

• presiunea atmosferică:

- dacă ar fi prea mică: apa lichidă s-ar evapora prea uşor şi s-ar condensa prea rar; variaţiile de vreme şi de climă ar fi prea extreme;

- dacă ar fi prea mare: apa lichidă nu s­ar evapora suficient de uşor pentru ca viaţa pe uscat să poată exista; pe suprafaţa planetei ar ajunge insuficientă lumină solară şi radiaţii UV.

• transparenţa atmosferei:

- dacă ar fi mai mică: pe suprafaţa planetei ar ajunge un spectru prea mic de radiaţie solară;

- dacă ar fi mai mare: pe suprafaţa planetei ar ajunge un spectru prea larg de radiaţie solară.

• cantitatea de fier din ocean şi din soluri:

- dacă ar fi mai mică: cantitatea şi diversitatea vieţii ar fi prea limitată pentru a întreţine formele complexe de viaţă.

- dacă ar fi mai mare: ar duce la otrăvirea cu fier cel puţin a formelor complexe de viaţă.