Începe era turismului spaţial

La 21 aprilie 1961, Iuri Gagarin făcea primul zbor în spaţiul cosmic în prima misiune spaţială cu un pasager uman la bord (Vostok 1), însemnând primul zbor orbital. Împreună cu ultima treaptă a rachetei purtătoare, Vostok 1 avea puţin peste 7 metri lungime şi 2,3 metri în diametru, cântărind aproape 6 tone. Misiunea istorică a lui Gagarin a durat 108 minute. Zborul lui a fost precedat de două lansări experimentale, Sputnik 9 şi Sputnik 10, în datele de 9 şi 25 martie 1961, prima având ca pasager un câine, iar ce-a de-a doua, un manechin. La mai puţin de patru luni de la acest zbor, a urmat un altul, Vostok 2, în 6-7 august, cu un alt cosmonaut, ce a rămas în vehiculul cosmic pe orbită timp de o zi şi o noapte…

La 50 de ani după această deschidere de drum, odiseea spaţială a omului s-a dezvoltat vertiginos. Cineva născut în anul primului zbor spaţial cu om la bord poate urmări pregătirile şi primele zboruri cosmice cu turişti spaţiali, întrucât pregătirile pentru primul zbor turistic sunt aproape gata.

Un premiu şi deschiderea unei noi ere

În 4 octombrie 2004, Fundaţia X-Prize a oferit un premiu de 10 milioane de dolari pentru cel mai bun proiect operaţional de vehicul capabil să facă două călătorii în spaţiul cosmic în decurs de 14 zile. Premiul a fost oferit echipei ce a proiectat şi a construit SpaceShipOne, prima aeronavă realizată de o iniţiativă privată, capabilă de zboruri suborbitale la altitudini de aproximativ 100 de kilometri - înălţime suficient de mare pentru a putea fi observată curbura terestră, anvelopa atmosferei terestre şi pentru a experimenta imponderabilitatea. Aeronava avea anvergura de 5 metri, lungimea tot de 5 metri şi cântărea, încărcată, aproape 3,5 tone. Echipajul era format din 2 persoane - pilotul şi un pasager. SpaceShipOne a atins 3.05 Mach, adică aproximativ 3.500 km/h, ajungând, în zborul din octombrie 2004, la o înălţime de 112 kilometri.

În prezent, călătoriile turistice în spaţiul cosmic sunt foarte aproape de a deveni o realitate. Compania Virgin Galactic a prezentat, de curând, vehiculul spaţial destinat călătoriilor spaţiale cu scop turistic SpaceShipTwo, anunţ făcut la American Museum of Natural History din New York.

Transporturi spaţiale

În fapt, mijlocul de transport va fi un angrenaj de două vehicule. Primul dintre ele este SpaceShipTwo, care va transporta pasageri într-o călătorie suborbitală în spaţiul cosmic, la o înălţime de aproximativ 100 de kilometri, situaţie în care va fi posibilă vizualizarea curburii terestre şi a stratului atmospheric. Cel de-al doilea vehicul, WhiteKnightTwo, va fi unul de transport şi va duce SpaceShipTwo la o înălţime medie.

Designul acestui vehicul se bazează în principal pe ceea ce a fost SpaceShipOne. Potrivit Companiei Virgin Galactic, nava de transport WhiteKnightTwo este foarte aproape de finalizare, iar primele teste vor fi efectuate în vara acestui an. Dacă acest vehicul de transport va trece cu bine testele de zbor, va fi cea mai mare aeronavă construită pe bază de material compozit cu structură carbonică din câte există la ora actuală, capabilă să ridice la o altitudine foarte mare SpaceShipTwo.

Spre deosebire de primul proiect destinat turismului spaţial (SpaceShipOne), care avea două compartimente, dintre care unul era destinat pilotului, iar celălalt era prevăzut pentru doi pasageri, acest nou vehicul spaţial poate transporta, în afară de pilot, alţi opt pasageri. Zborul destinat călătoriei turistice spaţiale va dura 2 ore şi 30 de minute, dintre care 5 minute for fi în imponderabilitate.

Compania a anunţat că au fost înregistrate deja mai bine de 200 de rezervări de bilete pentru călătoria spaţială, iar alte 85.000 de persoane şi-au exprimat dorinţa de a călători în spaţiul cosmic. Practic, primii aproximativ 80 de pasageri au trecut deja perioada de examinare medicală pentru testarea capacităţilor psiho-fizice şi medicale, precum şi probele de rezistenţă la valori mai mari ale acceleraţiei gravitaţionale, situaţii specifice zborurilor spaţiale.

Potrivit declaraţiilor fondatorului Companiei Virgin Galactic, în prezent, se caută soluţii tehnice pentru utilizarea unor tipuri de combustibili ecologici (bio-combustibili).

Dacă nimic neaşteptat nu intervine, practic primii turişti în spaţiul cosmic vor putea face călătoria suborbitală în 2009. (Prelucrat după o ştire apărută la www.universetoday.com, în 23 ianuarie 2008)

▲ Plante adaptate la condiţii extreme

Unele plante trăiesc în mediul subteran. Spre exemplu, trufa neagră, din vestul Europei, este unul dintre cei mai căutaţi fungi din lume. Fiind şi o delicatesă gastronomică, aceasta poate atinge preţuri uriaşe. Trufele, care sunt, în general, de mărimea unui pumn, pot fi cu greu descoperite, tocmai din cauza habitatului lor subteran. Pentru a le putea localiza, oamenii folosesc cel mai adesea câini sau porci dresaţi special pentru a le putea depista.

Există şi specii de orhidee care trăiesc cea mai mare parte a vieţii sub pământ. Orhideea fantomă provine din familia Orchidaceae, cea mai răspândită dintre familiile de plante superioare cunoscute, ce numără nu mai puţin de 30.000 de specii şi 20.000 de hibrizi. Între aceste nenumărate specii, orhideea fantomă (Cephalanthera austinae) este una plină de curiozităţi. Aceasta orhidee rară trăieşte în adâncul întunecat al pădurilor conifere, în anumite zone din America de Nord şi sud-vestul regiunii British Columbia, în Canada. Orhideea fantomă stă ascunsă în pământ, departe de orice sursă de lumină. Din întuneric iese doar atunci când înfloreşte. Această orhidee, ce trăieşte în zonele temperate ale emisferei nordice, este deosebit de interesantă şi pentru faptul că a reuşit să se adapteze unui tip de viaţă destul de rar întâlnit în lumea vegetală. Ea nu utilizează lumină pentru procese de fotosinteză, spre deosebire de cea mai mare parte a vegetaţiei terestre şi a celei marine de adâncimi mici, fiind ajutată în procesul de creştere de o specie de fungi care îi înlesnesc procurarea nutrienţilor. Din acest motiv, orhideea fantomă nu are deloc părţi verzi. (sursa: Brian Klinkenberg, The phantom orchid in Canada. Rare saprophyte maintains only a toehold in Canada, în rev. „Menziesia - Newsletter of the Society“, editată de Native Plant Society of British Columbia)