Mass-media şi spiritualitatea tinerilor de azi

În majoritatea ţărilor dezvoltate, tinerii intră în contact cu povestirile biblice şi învăţăturile religioase, în general, prin intermediul filmelor şi programelor de televiziune, astfel încât mijlocul principal de interpretare şi explicare a realităţii înconjurătoare nu mai este literatura, ci cinematografia. Aceştia sunt conştienţi de cultura populară şi îşi găsesc o mare parte a expresiei lor spirituale în muzica pop, în filme, în programele de televiziune şi pe internet. Marile ecrane cinematografice şi spaţiul virtual creează un alt tip de experienţă, care înlocuieşte frecventarea lăcaşurilor de cult şi devine o bogată sursă de religiozitate contemporană pentru noile generaţii.

Religia şi mass-media nu au fost niciodată mai conectate una la cealaltă ca astăzi. Prin intermediul celei de-a doua, o mare parte din religia şi spiritualitatea contemporană este făcută cunoscută tinerelor generaţii. Mulţi tineri cresc în familii cu părinţi absenţi, divorţaţi sau care îşi petrec majoritatea timpului la serviciu, ceea ce înseamnă că sunt lăsaţi într-o oarecare măsură nesupravegheaţi şi petrecând mult timp în compania jocurilor video, uitându-se la televizor, navigând pe internet, ascultând muzica pop, dance, house, în general bucurându-se de ofertele şi plăcerile culturii pop. Aceştia trăiesc astăzi într-o eră a globalizării susţinută de avansarea rapidă a mass-mediei şi a tehnologiilor de comunicaţii, iar acest aspect are un impact asupra modului în care copiii şi adolescenţii se implică în viaţa religioasă, atât în termeni de credinţă, cât şi de practică.

Aşadar, o dimensiune esenţială şi un element distinctiv al religiozităţii tinerilor de astăzi îl reprezintă îmbrăţişarea mijloacelor mass-media digitale. Mass-media reconfigurează perspectivele unui impresionant număr de cititori sau spectatori peste tot în lume, astfel încât a devenit un mijloc prin care noile generaţii îşi construiesc identitatea religioasă. Dacă, de regulă, adulţii, care se presupune că au deja formată o identitate clară, aleg ce să citească sau să vizioneze, pentru tineri însă mass-media exercită o influenţă deloc neglijabilă, oferindu-le paradigme după care aceştia îşi structurează viaţa, inclusiv cea religioasă. În mass-media contemporană, tinerii caută, de fapt, răspunsuri şi explicaţii la problemele şi frământările cu care se confruntă în această perioadă de viaţă.

Televiziunea

Manifestări ale religiei cotidiene au loc în spaţii şi moduri din ce în ce mai neobişnuite, combinând elemente din multiple surse religioase. De la altarele improvizate în case până la liturghiile televizate în confortul propriei camere, oamenii sunt impulsionaţi să intre în comuniune cu sacralitatea.

Televiziunea a schimbat ritmul zilnic a milioane de oameni, introducând şi proiectând propriile perspective asupra lumii, propriile imagini şi simboluri, propria manieră de interpretare a realităţii. Prin intermediul ei, tinerii sunt expuşi influenţelor pieţei spirituale. Chiar şi reclamele tv au ajuns să acţioneze ca oglinzi ale valorilor sociale şi să includă elemente de spiritualitate, precum promisiunea unei profunde împliniri la achiziţionarea unor anumite produse.

Televiziunea sugerează tinerelor generaţii criteriile de valorizare a realităţii şi modele de urmat, de cele mai multe ori celebrităţi din lumea filmului, muzicii sau sportului. Ele sunt urmărite cu interes, analizate, imitate, chiar adorate, ceea ce duce la înlocuirea spiritualităţii "imitatio Christus" cu, de exemplu, cea a "imitatio Keanu Reeves sau Brad Pitt". Majoritatea tinerilor sunt mai familiarizaţi cu Tom Cruise şi John Travolta ca imagini ale industriei de divertisment a Mişcării Scientologice, sau acelaşi rol jucat de Madona în ceea ce priveşte Cabala, decât cu figurile şi modelele tradiţionale ale propriei lor religii.

Cinematografia

Vizionarea de filme se află în centrul preocupărilor cercetătorilor sociologi contemporani, pentru care participarea săptămânală la cinema sau vizionarea regulată acasă a filmelor devine o expresie a unui ritual religios. În cartea sa "Film as religion: myths, morals and rituals", John Lyden susţine că filmele funcţionează în mod religios, oferind imagini şi viziuni ce inspiră respect, teamă şi uimire, în relaţie cu care spectatorii îşi construiesc un mod de vieţuire.(1) Vizionarea frecventă de filme pe întuneric conturează un anumit tipar de existenţă, în care sunt stimulate şi dezvoltate o întreagă gamă de sentimente, simţuri estetice şi morale, raţiuni şi gândiri. Analizând relaţia film-religie, Clive Marsh afirmă că filmele constituie un mijloc de evadare şi o sursă de semnificaţii, rezonând cu propriile noastre experienţe.(2) Producţiile cinematografice menţin o persistenţă a limbajului religios, răspunzând de fapt unei crize spirituale prin oferirea de povestiri, simboluri, imagini şi mituri necesare pentru a face faţă acesteia. De la începuturile sale şi până astăzi, cele mai multe şi captivante ecranizări cinematografice aparţinând tuturor genurilor artistice au avut substrat religios, ilustrând cu fidelitate textele religioase ale diverselor religii, prezentând idei religioase, ritualuri, ceremonii sau propunând eroi, divinităţi şi figuri hristologice.

Internetul

Viteza şi amploarea dezvoltării internetului în întreaga lume într-un timp atât de scurt sunt incomparabile în istoria omenirii, considerat a doua reformă electronică şi un instrument revoluţionar pentru răspândirea învăţăturilor moral-religioase.(3) Milioane de oameni recurg la internet pentru scopuri religioase sau spirituale în fiecare zi. Internetul a devenit nu numai un loc de conexiuni sociale, dar, de asemenea, unul în care oamenii pot căuta o intensificare a vieţii spirituale personale. Dacă la sfârşitul anilor 1990 mai mult de 1,7 milioane de pagini web acopereau subiecte religioase, până în 2012 numărul lor a crescut considerabil: 1 miliard de pagini despre religie, 1,5 miliarde despre biserici şi aproximativ 2 miliarde ce conţin cuvântul Dumnezeu. Astăzi, orice grupare religioasă este prezentă în spaţiul virtual, iar "cele care rămân în afara acestuia vor deveni ghetouri, asemenea comunităţilor puritane din secolele XVIII şi XIX, care au încercat să ignore trecerea timpului şi să conserve tradiţia... Căci schimbările care au loc odată cu tehnologia digitală sunt ireversibile".(4)

Pe măsură ce World Wide Web ne oferă posibilităţi fără precedent pentru a interacţiona, depăşind barierele de timp şi spaţiu, religia se bucură de o tot mai mare accesibilitate pe scară globală. Astfel că, în secolul al XXI-lea, viaţa religioasă se mută tot mai mult din biserici, moschee sau temple pe internet, care devine o nouă formă de comunitate spirituală. Oricine poate astăzi să intre online şi să caute noi modalităţi de exprimare religioasă, fără a întâlni vreodată un loc fizic de cult, un preot hirotonit sau îndrumător spiritual recunoscut oficial. Era digitală oferă un cult virtual, cyberrugăciuni şi discuţii pe forumuri pentru toate marile religii ale lumii, precum şi pentru noile mişcări religioase sau organizaţiile păgâne, dar abundând în dezinformare, bigotism religios sau tendinţe sincretiste.

Spaţiul virtual induce un nou mod de a fi religios, accelerând schimbări în sensibilităţile religioase care au deja loc în societăţile moderne târzii. Coexistenţa unui număr atât de mare şi diferit de perspective în spaţiul virtual expune navigatorii internetului la un mediu doctrinal mai fluid şi liberal, unul ce are potenţialul de a încuraja experimentarea religioasă şi spirituală individuală, dar introducând inovaţii religioase.

note

(1) John Lyden, Film as religion: myths, morals, and rituals, New York University Press, New York, 2003, p. 2.

(2) Clive Marsh, Cinema and Sentiment: Filmâs Challenge to Theology, Paternoster Press, Bletchley, 2004, p. 15.

(3) Heidi Campbell, Exploring religious community online, Peter Lang Publishing, New York, 2010, p. 61.

(4) Ibidem, p. 62.

Rubrica "Lumina cunoştinţei. Religia, filosofia şi ştiinţele în dialog" este realizată cu sprijinul Fundaţiei "John Templeton" din SUA, în cadrul unui proiect desfăşurat de Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi şi Universitatea Bucureşti, în cooperare cu Patriarhia Română.