Ortodoxia şi provocările secolului XXI

Cele mai rapide şi profunde schimbări de ordin social şi economic înregistrate vreodată în istoria lumii s-au petrecut, cu siguranţă, în ultimul secol. Economia, tehnologia, industriile, arhitectura şi construcţiile, descoperirile din diferite domenii ale ştiinţelor, dar şi ingineria şi politicile sociale au schimbat radical cea mai mare parte din coordonatele vieţii individuale, personale şi familiale. Lumea de astăzi are, cu siguranţă, cel mai mare potenţial economic şi tehnologic din câte se cunosc în istorie, dar se confruntă deopotrivă cu cele mai mari provocări şi cu cele mai stringente probleme din câte a avut vreodată.

Societăţile democratice au permis iniţiativa privată, favorizând dezvoltarea economică şi socială pe diferite paliere. Competiţia economică apărută firesc în acest mediu stimulativ, marchează astăzi aproape toate sectoarele vieţii. Tranzacţiile, schimburile comerciale şi producţia se extind dincolo de graniţele statelor angajate în competiţia şi dezvoltarea economică. Toate aceastea au facilitat desigur circulaţia forţei de muncă, un schimb consistent de bune practici şi tehnologii, dezvoltarea de parteneriate şi beneficii mutuale.

Este, însă, de mult timp o evidenţă că bunăstarea rezultată din această dezvoltare economică a avut şi are efecte negative. Oamenii s-au deprins cu plăcerea consumului. Studiile antropologice şi psihologice ale societăţii de consum semnalează că, atâta timp cât este este dependent de cumpărături, clientul devine chiar o marfă a marilor hipermarketuri, o miză importantă în politica lor de preţuri...

Artele de consum

Libertatea de exprimare, proprie regimurilor pluraliste, a asigurat un climat favorabil pentru o bogată activitate culturală. Circulaţia liberă a producţiilor artistice, a facilitat dezvoltarea culturii de masă. Cu cinematografia, televiziunea şi industria de editare a creaţiilor muzicale şi de film, cultura a intrat în regimul activităţilor comerciale. Artiştii şi producătorii sunt forţaţi să gândească în termenii profitabilităţii, calitatea producţiilor culturale măsurându-se în volumul încasărilor din vâzări. Acest mod nou de a vedea succesul de piaţă are propriul lui decont: simplificarea mesajului, standardizarea canoanelor culturale, un public neiniţiat, un act de cultură superficial şi efemer.

Pe de altă parte, arta postmodernă destinată elitelor este aproape un refuz plasticizat. Ea refuză canoanele oricărei culturi, refuză formele de expresie cunoscute, refuză mesajul şi comunicarea cu propriii consumatori, din dorinţa oarbă de a institui reguli noi, de a se situa altfel în peisajul vieţii decât a făcut-o până acum. Inflaţia de originalitate a epuizat formele de exprimare, instrumentele şi intenţiile artistice. Pentru un căutător al spiritualităţii, operele contemporane vădesc mai mult lupta cu istoria şi contextul, criza de sens, capitularea mijloacelor artistice sau obsesia nudă a originalităţii. Deşi cultura s-a originat în cult, rădăcina ei este tot mai puţin şi tot mai rar asumată de artişti. Mesajul moral sau etic sunt omise intenţionat din operă. Arta oferă doar experienţe inedite, fără să fixeze un anumit înţeles edificator. Faptul cultural se abandonează interpretării consumatorului.

Pe de altă parte, utilizând mecanisme psihologice descoperite de ştiinţe, regizorii, scenariştii sau romancierii elaborează reţete psiho-culturale de masă ce exploatează slăbiciunile, temerile, curiozităţile şi dorinţele ascunse ale publicului, oferind psiho-iluzii cu rol paleativ, în locul doritelor experienţe fantastice sau interzise.

Un exil interminabil în prezentul mediatizat

Tehnologiile de prelucrare şi transmitere a datelor şi imaginilor oferă astăzi utilizatorilor de pretutindeni acces la reţele globale de date, fapte sau evenimente. Puternicul impact al culturii mediatice asupra mentalităţilor, reprezentărilor sociale, conştiinţei individuale sau comunitare este o evidenţă. În intenţia de a apăra valorile democraţiei, mass-media este adesea vehicolul personajelor sau grupurilor minoritare, ce o folosesc pentru promovare publică. Este deja cunoscută tendinţa de tribalizare a societăţii postmoderne, în care domneşte o tiranie a VIP-urilor sau minorităţilor asupra majorităţii. (Spre exemplu, este inechitabil să considerăm credinţa religioasă ca pe un fapt ce trebuie să ţină de domeniul privat, iar afirmarea identităţii sexuale ca ţinând de domeniul public!) Dispuşi să crediteze media, oamenii se plasează într-un spaţiu moral sau cultural insecurizat, unde distincţiile între relevant/irelevant, natural/artificial, faptul nud/interpretarea intenţionată sunt practic imposibile. Din acest motiv, viaţa religioasă a persoanei umane şi a comunităţilor din care aceasta face parte sunt puternic afectate de noile trăsături sociale.

În faţa unui imens flux de date instantanee, omul este conectat la un prezent ce pare inepuizabil! Studiile de psihologie avertizează totuşi că nu performanţa vitezei de a lucra cu aceste date şi intenţia de a le prelua sunt performanţele necesare în câştigarea prezentului. Dimpotrivă, ele sunt căile sigure înspre pierderea a ceea ce avem mai important, legătura cu noi înşine. Sfinţii sunt dovezi vii ce ne arată că dorinţa de a rămâne conectat la acest prezent dinamic, sfârşeşte cu fixarea în decorul superficial al vieţii cotidiene. Cine reuşeşte să nu piardă nimic din ceea ce este trecător, a pierdut deja veşnicia...

Rătăcirea în conştiinţa globală virtuală

Un fir şi un calculator de putere medie poate oferi acces oricui, de oriunde, la un imens volum de date. Internetul este poarta de intrare spre o conştiinţă globală nestructurată şi spre comunicarea generalizată. În internet, omul trăieşte într-un sat planetar. Aflat într-o regiune geografică, pe teritoriul unui stat anume, el aparţine, informaţional vorbind, acestui flux imens de date. Utilizatorii se întâlnesc în zona virtuală mai des şi mai mult cu necunoscuţi, decât în realitate cu vecinii de bloc; trăiesc mai mult în culturi ludice iluzorii, decât în propria lor cultură. Şi aici, studiile de specialitate avertizează: televizorul, calculatorul sau internetul utilizate în exces, afectează în mod serios procesele afective, funcţiile psihologice şi parametrii de funcţionare ai creierului. Sunt afectate creşterea şi formarea personalităţii, capacitatea de comunicare, disponibilitatea de a învăţa etc.

Beneficiile şi costurile migraţiei

Libera circulaţie a persoanelor în interiorul unor regiuni trans-statale a condus la creşterea rapidă a migraţiei forţei de muncă. Însă, cei ce pleacă pentru mai mult timp să lucreze, nu au doar beneficii. De cele mai multe ori, ei lasă în urmă familii fragile, care adesea nu rezistă îndelungatei despărţiri. Copiii sunt foarte afectaţi de lipsa unuia sau ambilor părinţi, înregistrând indispoziţii emoţionale prelungite şi rezultatele şcolare mai slabe.

Statisticile arată că, după 1989, peste o treime dintre familiile din România (aprox. 2,5 milioane), au avut cel puţin unul dintre membri plecat în străinătate. Ponderea persoanelor între 18 şi 59 de ani care au lucrat în afara ţării în această perioadă este de 12%. Intensitatea fenomenului s-a accentuat, în special după anul 2002, o dată cu liberalizarea circulaţiei în spaţiul Schengen. În prezent, în Romania, fenomenul plecării temporare la lucru în străinătate este de aproximativ trei ori mai intens decât în 2002! (1)

Prăpastia dintre bogaţi şi săraci

Înafara acestor provocări prezente în societăţile avansate, Pământul este străbătut de o rană profundă, cel mai contrastant tablou din istoria umanităţii: prăpastia imensă dintre bogaţi şi săraci! La nivel mondial, în 2006, potrivit unui raport al World Health, numărul milionarilor în dolari era de 9,5 milioane. Toate aceste persoane deţineau împreună o sumă estimată la 37.000 de miliarde de dolari, adică aproximativ cât au produs împreună toate statele lumii în 2006! Numărul milionarilor în dolari este în creştere cu 8% anual, iar în 2010 este de aşteptat ca averea lor cumulată să depăşească produsul intern brut al tuturor statelor lumii pentru un an (2). Pe de altă parte, la nivel global, 1,3 miliarde de oameni trăiesc cu mai puţin de un dolar/zi, iar jumătate din populaţia planetei trăieşte cu mai puţin de 2 dolari/zi. Între aceştia, 800.000 trăiesc în ţări în curs de dezvoltare fiind afectaţi de malnutriţie! O altă statistică arată că 2 miliarde de locuitori nu au acces încă acces la curent electric! Chiar dacă România se situează la mare distanţă de statele continentului sărac, ţara noastră mai are multe probleme ce se cer rezolvate urgent, şi anume probleme care privesc bătrânii, tinerii cu dizabilităţi, copiii instituţionalizaţi, bolnavii sau persoanele discriminate.

La nivel mondial, de mai bine de jumătate de secol, mari organizaţii internaţionale se luptă pentru soluţionarea acestor probleme stringente, pe care mai mult de un miliard şi jumătate din semeni le resimt zilnic! Nici numărul mare al statelor participante în aceste organisme, nici priceperea şi dăruirea celor implicaţi în aceste procese, nici urgenţa problemelor nu au adunat suficiente resurse pentru soluţionarea lor acceptabilă. La nivel naţional, cu toate strădaniile din ultimii aproape 20 de ani, cu toate fondurile intrate în ţară prin intermediul programelor Băncii Mondiale sau ale Uniunii Eoropene, situaţia multora dintre semenii noştri nu s-a îmbunătăţit semnificativ.

În acest tablou al contrastelor, creştinii au o misiune extraordinară, în patria lor şi dincolo de graniţele ei. Sunt necesare acţiuni concrete, dragoste şi compasiune, îndreptate spre toţi aceşti semeni ai noştri. Iubirea apoapelui nu respectă graniţele geografice, determinările de ordin lingvistic sau cultural. Suferinţa umană este universală. Şi iubirea trebuie să fie la fel! Şi este aşa! Hristos este Arhetipul ascuns în fiecare chip sărman! Filantropia autentică este universală! Contribuţia operelor de caritate creştină este necesară şi urgentă, tocmai pentru că dimensiunea iubirii de semeni este trăsătura fundamentală a creştinismului. Însă amploarea suferinţelor şi dezastrelor pe care le traversează miliardele de semeni impune o cooperare strânsă între Bisericile creştine şi între statele lumii în general.

Metropolele industriale şi epoca post-datoriei

În marile oraşe, densitatea locuitorilor a crescut enorm, diferite ramuri industriale au prevăzute suprafeţe imense pentru parcuri industriale, unde există zeci de mii de angajaţi. În angrenajul acesta imens, contribuţia fiecărei persoane, rolul şi spaţiul ei personalizat, prin care se situează în lume, sunt greu de cântărit. Multe din meseriile actuale, nu au ca rezultat un produs finit, ci doar o mică parte din acesta. Nimeni nu produce arme cu muniţie cu tot, ci piese şi părţi ale acesteia. Epoca post-datoriei, în care responsabilitatea riscă să se pulverizeze, absolvă pe oricine de o eventuală răspundere morală, dar nici nu permite cuiva, decât rar, mulţumirea că a făcut un lucru bun, de la un capăt la altul.

Pagube incomensurabile în ecosistemul terestru

Încălzirea globală va afecta calitatea vieţii pe întreg cuprinsul Terrei. S-a topit deja o suprafaţă de 400.000 de mile pătrate din gheaţa Antarcticii, s-au înteţit cu 100% uraganele care se abat asupra SUA, faţă de 1970. În deceniile ce vor urma, se vor modifica formele de relief, în special în zonele de ţărm, vor dipărea calote de gheaţă, iar prin ridicarea nivelului oceanelor multe insule vor fi inundate, o dată cu aceastea dispărând sub apă, pentru decenii, ţări insulare întregi. De pe urma acestor state scufundate, vor exista sute de milioane de refugiaţi din calea apelor. Pe de altă parte, modificările temperaturilor vor cauza deşertificarea a largi suprafeţe de teren arabil, forţând schimbarea substanţială şi de durată a politicilor agricole, făcând numeroşi şomeri în rândul agricultorilor.

Anumite rezerve metalifere şi de petrol ale planetei, sunt pe sfârşite. Emisiile de dioxid de carbon sunt în continuă creştere, cu o rată estimată la 1,9% pe ani, iar între 15 şi 37% dintre speciile Terrei sunt ameninţate cu dispariţia până în 2050. Acest ultim fapt va afecta puternic şi iremediabil diversitatea ecosistemului terestru (5). O statistică arată că, în prezent, 2 miliarde de locuitori trăiesc în zone unde aerul este afectat de poluare, iar 1,3 miliarde nu au acces la nici un rezervor natural de apă potabilă!

Potenţialul ameţitor al biotehnologiilor

Biotehnologiile propun metode de manipulare a materialului genetic şi fac posibile producerea de organe, biocipuri sau sisteme hibrid, cu importante aplicaţii în tratamentele medicale. Pe lângă acestea, alte subiecte au provocat dezbateri aprinse: euthanasia, schimbarea sexului, însămânţarea artificială, eugenia sau modificarea genetică a alimentelor.

Toate forţează serioase evaluări cu privire la identitatea omului sau la natura conştiinţei. Pe lângă soluţiile terapeutice, tehnologiile vor aduce foarte probabil pe piaţă, dispozitive ce vor schimba funcţiile, trăsăturile individuale, caracteristicile fiziologice sau psihologice. Vor fi disponibile opţional, pentru îmbunătăţirea puterii de calcul, memoriei, sau a zestrei genetice!

Suferinţele Creaţiei şi iubirea lui Dumnezeu

Cum este posibilă viaţa creştină a omului contemporan, în condiţiile acestui asediu multiplu din partea culturii, societăţii mediatice, globalizării, migraţiei, consumerismului, poluării sau biotehnologiilor? Unde este limita de utilizare a acestui potenţial? Ştiinţele oferă şansa înţelegerii profunde a mecanismelor şi fenomenelor naturale, sociale, culturale sau religioase. În demersul de înţelegere, contribuţia creştinismului este necesară tocmai pentru a lămuri aspectele profunde ale vocaţiei omului, ale Creaţiei şi lucrării iubitoare a lui Dumnezeu.

Rămânând un simplu consumator al lumii, omul se consumă pe sine în propriile pofte şi patimi, sărăcind în viaţa spirituală. Lumea nu este ultima staţie a vieţii. Oameni nu sunt simpli proprietari ai ei, ce pot dispune de ea oricum, fără consecinţe. Creaţia este labirintul iniţiatic. Eliade l-a recunoscut a fi un dat antropologic, prezent în om, indiferent de cultură, civilizaţie sau perioadă istorică. Absenţa vieţii spirituale, produce traume profunde în sufletul omului şi în Creaţie. Traumele sunt vizibile în cultură şi civilizaţie. În ele transpare nostalgia paradisului. Nichifor Crainic a văzut în ea semnul originii şi destinaţiei noastre spre comuniunea cu Dumnezeu. Lumea este podul de trecere de la sensibil către inteligibil. Hrana pentru trup este doar începutul şi subzistenţa. Hrana şi viaţa adevărată sunt proprii minţii noastre care, potrivit Sf. Maxim Mărturisitorul, „mănâncă“ raţiunile dumnezeieşti ascunse în lucrurile sensibile ca să se „ospăteze“ din Dumnezeu. Aşadar, dragostea, faptele bune şi rugăciunea, sunt îndatoririle omului, şi nu statutul social sau economic.

▲ Şanse pentru viitor

Câmpul şi nevoile misionare actuale sunt imense! În orice direcţie alege cineva să privească, va găsi pe altcineva în nevoie, suferind sau aşteptând atenţia şi iubirea semenilor! Fie că suferă sau se bucură, Creaţia suspină după împlinirea ei în comuniunea cu Creatorul, iar secerătorul are mult de ostenit! Există şi un potenţial imens pentru abordarea problemelor. Teologia are resurse profunde pentru angajarea în cercetarea interdisciplinară, putând contribui la înţelegerea transformărilor prin care trece astăzi lumea. Prin cooperare, pot fi realizate proiecte de lucru care să sporească prezenţa spiritualităţii creştine în toate palierele vieţii sociale. Iar în efortul comun de a aborda aceste provocări, religia, creştinismul şi în special teologia răsăriteană au un rol important.

Doar religia vede lumea dincolo de marginile ei geografice. Doar creştinismul priveşte lumea în lumina unei finalităţi de dincolo de spaţiu, de timp şi de Univers. Omul este preotul Creaţiei, chemat să o ridice, prin Sfintele Taine, la cea mai înaltă destinaţie a ei: îndumnezeirea!

Şi Biserica noastră a traversat, de curând, un moment istoric, prin alegerea celui de-al VI-lea patriarh al ei. Multe activităţi filantropice, liturgice şi misionare, cu deschidere spre toate aceste câmpuri menţionate aici, s-au desfăşurat în Iaşi, pe parcursul păstoririi Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Daniel. Sunt tot atâtea motive de speranţă că, în actualul context, plin de şanse şi provocări ale prezentului, Biserica Ortodoxă Română va da mărturie despre Lumina lui Hristos şi despre viaţa duhovnicească în spaţiul social, cultural, ştiinţific şi universitar românesc, la nivel european şi nu numai, aşa cum stă bine unei credinţe cu vocaţie universală.

Note:

1. Date din raportul Locuirea temporara in strainatate. Migratia economica a romanilor, disponibil la www. osf.ro/ro/detalii_program.php?id_progâ34;

2. Cf. World Wealth Report 2007, disponibil la www.ml. com/media/79882.pdf;

3. World Statistic on the poor, disponibile la http:// www.jknirp.com/poor.htm;

4. Mai multe informaţii în Greenhouse Gases, Climate Change, and Energy disponibil la www.eia.doe.gov.