Spectacolul din adâncuri

Conform statisticilor prezentate de Organizaţia Mondială a Turismului, la nivel mondial, numărul turiştilor înregistraţi pe glob este în continuă creştere. Dintre aceştia, în anotimpurile calde, dar mai ales vara, cea mai mare parte obişnuiesc să călătorească spre zonele de litoral. Imensitatea albastră a mărilor şi oceanelor este impresionantă pentru oricine zăboveşte o clipă mai mult cu privirea în zare. Întreaga civilizaţie construită în ultimele secole se scaldă într-un imens ocean binefăcător. Viaţa însăşi, biodiversitatea ei copleşitoare, milioanele de specii, dar şi toate comunităţile umane au prosperat dintotdeauna în vecinătatea acestui leagăn minunat al apelor din izvoare, lacuri, mări sau oceane. Este de ajuns să privim în spaţiul cosmic, la celelalte planete ale sistemului solar pentru a descoperi ce planetă spectaculoasă este Pământul, fiind singura din întreg sistemul solar unde se găseşte apă lichidă, în cantităţi impresionante.

Oceanul reprezintă mai bine de 70% din suprafaţa globului pământesc. Mai mult de jumătate din această suprafaţă a oceanelor ascunde adâncimi de peste 3.000 de metri. Pe uscat, munţii cu înălţimile cele mai mari sunt în Hymalaya, iar vârful Everest are puţin peste 8.800 m. Aşadar, se poate uşor observa că lumea adâncurilor este cu mult mai vastă decât cea a uscatului. În total, volumul oceanelui planetar depăşeşte 1.200 de milioane de kilometri cubi. Cât de mare este de fapt volumul acestui habitat?

Extinderea zonelor urbane şi creşterea numărului de aglomerări metropolitane pot sugera în mod eronat că lumea se extinde considerabil. Deşi în ultimele decenii există semne privind lărgirea zonelor amenajate pentru spaţii de locuit, prin defrişări masive sau diverse alte tipuri de lucrări de amenajare, totuşi, spaţiul pe care omul îl ocupă în întreg teritoriul terestru este foarte mic. Chiar dacă această suprafaţă a uscatului, în care sunt dispuse toate comunităţile umane, pădurile şi toate celelalte, reprezintă 30% din întreg globul pământesc, totuşi, mările şi oceanele terestre, cu întinderile şi mai ales adâncurile lor, reprezintă 99% din întreg spaţiul de viaţă al planetei noastre.

Mediul submarin este mult mai puţin cunoscut decât uscatul. Din toate speciile de vieţuitoare existente pe Pământ, estimate potrivit unor cercetători la 10 milioane, omul a catalogat până în prezent mai bine de 2 milioane de specii. Însă lista speciilor ce vieţuiesc în adânc este departe de a fi încheiată, ţinând cont de faptul că numai într-o zonă cu corali, restrânsă la jumătate din suprafaţa unui teren de tenis, un studiu amănunţit a catalogat 898 de specii din peste 100 de familii de vieţuitoare, multe dintre ele complet necunoscute.

Adâncurile oceanelor provoacă tehnologia

Oceanul reprezintă şi un spaţiu al provocărilor tehnologice. Marile adâncimi sunt mult mai greu de explorat decât înâlţimile. Din 1922 şi până în prezent, Everestul a fost escaladat de peste 2.200 de persoane. Desigur, victimele nu au lipsit, lipsa de oxigen, temperaturile foarte scăzute şi mediul auster cauzând moartea a peste 185 de persoane. (Un temerar din opt şi-a pierdut viaţa în această riscantă întreprindere.)

Cel mai adânc loc din ocean este Groapa Marianelor, situată în Oceanul Pacific, în apropierea Japoniei, având o adâncime de 11,03 kilometri. Întreg Eversetul, dacă ar fi adus în groapa Marianelor, s-ar scufunda complet, până la peste 2.100 de metri adâncime. În acest punct de limită din oceanul terestru nu a ajuns încă nici un explorator! Nici nu este posibilă explorarea lui nemijlocită, întrucât presiunile apei în această zonă adâncită sunt imense. În Groapa Marianelor, presiunea exercitată de apă este de aproape 2 tone pe centimetrul pătrat, iar organismul uman ar fi supus unei presiuni echivalente cu greutatea a 20 de avioane de mare capacitate!

Aceste condiţii extrem de dificile au îngreunat explorarea adâncurilor oceanului. Tehnologiile submersibile, puse la punct începând cu anii â50, au permis ca, prin intermediul unor submersibile speciale (batiscafuri), Groapa Marianelor să fie explorată pentru prima dată la mai bine de 35 de ani după escaladarea Everestului.

Primele imagini din adânc au putut fi preluate după ce aceste submersibile capabile să suporte presiuni enorme au fost dotate cu sisteme video de înregistrare.

Peştii înregistrează fluctuaţiile climei

Ritmul de viaţă şi dinamica oceanelor influenţează semnificativ dinamica vieţii de pe uscat. Se cunoaştea de mai mult timp faptul că fluctuaţiile climei se manifestă în toate biosistemele. Schimbarea climei determină modificări semnificative atât în viaţa speciilor care trăiesc în adâncul mării, dar şi în a celor care trăiesc pe uscat. Recent, cercetătorii au descoperit şi o metodă inedită de a pune în valoare aceste corelaţii între dinamica vieţii adâncurilor şi cea a uscatului.

Este deja cunoscut faptul că trunchiul arborilor înregistrează de-a lungul timpului condiţiile de temperatură, umiditate, cantitatea de lumină solară din perioada lor de viaţă. Pe baza dimensiunilor şi coloritului inelelor care apar în secţiunea trunchiurilor de arbori se pot face aprecieri foarte bune asupra anotimpurilor din trecut, a cantităţilor de precipitaţii, a schimbărilor semnificative de mediu sau a modificărilor din sol.

În urmă cu 2 ani, cercetătorii de la Universitatea din Oregon au identificat o specie de peşti care înregistrează în oasele subţiri ale urechii condiţiile de viaţă din timpul vieţii, în forma unor inele asemănătoare celor din trunchiul arborilor. Aceste inele ar putea furniza date despre climă şi despre ambientul de viaţă marin din timpul vieţii peştilor. Mai mult, cercurile depuse de-a lungul vieţii ar putea fi puse în corespondenţă cu inelele arborilor din vecinătatea acelui ecosistem, pentru evaluări comparative 1.

Vârsta peştilor

Datări radiometrice mai vechi arătau că unele specii de peşti oceanici trăiesc mai mult decât se estimase anterior. Datarea încrucişată, care foloseşte şi inelele arborilor, va putea îmbunătăţi aprecierile privind vârsta peştilor. Oricum, specii oceanice precum Sebastes pot trăi până la 200 de ani (!), iar scoici precum Panopea abrupta pot atinge 160 de ani.

Cunoaşterea acestor date privind dinamica vieţii din adâncul oceanelor este foarte importantă. Spre exemplu, o analiză comparată între climă şi creşterea speciilor longevive de peşti arată că aceştia se dezvoltă cel mai bine în condiţiile în care oceanul are un nivel crescut şi temperaturi scăzute, adică în lunile de iarnă şi primăvară. Conform cercetătorilor, legătura dintre temperatura oceanului şi rata de dezvoltare a peştilor este la fel de strânsă ca şi cea între variaţia temperaturii, precipitaţiile şi creşterea arborilor pe uscat. Însă acestea din urmă sunt frecvent studiate prin intermediul inelelor din trunchiul arborilor, ceea ce poate reprezenta un posibil punct de început în studiile comparative.

Pentru cercetători, aceste corespondenţe au importanţă semnificativă tocmai pentru faptul că ele permit aprecieri cu privire la dinamica globală a ecosistemului. Aceste dinamici pot lua în calcul deopotrivă oceanul şi uscatul, cuprinzând perioade de istorie care se întind de la decenii la două sau chiar trei secole. Rezultatele arată că schimbările semnificative de climă sau de dinamică a ecosistemelor de uscat sau din mediul oceanic nu se petrec independent, ci se afectează reciproc şi pot fi surprinse prin confruntarea mai multor înregistrări fixate în corpul plantelor, precum cele din trunchiul arborilor, şi în organismul vieţuitoarelor din adânc.

Oceanul vieţii este în pericol

Dezvoltarea industrială a afectat serios mediul de viaţă terestru în ultimul secol. Se vorbeşte tot mai des de încălzirea globală şi de efectele ei pentru următoarele decenii. Deşi subiectul schimbărilor climatice a apărut rapid pe agenda publică, situaţia aceasta este efectul unor acţiuni deliberate ce se întind pe mai multe decenii. Creştearea producţiei industriale a determinat o creştere a cantităţii deşeurilor şi a substanţelor remise în atmosferă de pe urma proceselor tehnologice. Despădurirea şi amenajarea spaţiilor urbane a alterat sau chiar a desfiinţat mediul de viaţă al numeroase specii de plante şi animale. Dezechilibrele produse la nivel local s-au extins şi mai mult la nivel regional, de-a lungul deceniilor de dezvoltare. Consecinţele se puteau vedea deja, la începutul anilor â80 când cercetările cu privire la calitatea mediului de viaţa semnalau deja posibile efecte semnificative ale alterării mediului de viaţă. În prezent, potrivit unor estimări, omul utilizează, consumă sau afectează însumat aproximativ 40% din producţia vegetală a planetei.

Multe dintre speciile de plante şi animale existente pe glob sunt deja afectate de dezechilibrele produse de exploatarea pe scară largă şi de extinderea urbană şi dezvoltarea industrială. Numărul speciilor ameninţate cu extincţia totală este apreciat la 50.000 pe an, într-o prognoză ce prevende o evoluţie cel mai probabil constantă pentru următoarele trei, patru decenii.

Potrivit altor estimări, 24% dintre mamifere şi 12% dintre speciile de păsări erau, la finele anului 2001, în pragul extincţiei totale. În 2005, World Conservation Union a raportat faptul că la nivelul întregului glob, în 2004, 16.000 de specii de plante şi animale erau ameninţate cu dispariţia totală, în principal din cauza faptului că mediul lor de viaţă a fost alterat sau distrus! Toate aceste date arată clar faptul că fără o politică sustenabilă, umanitatea riscă să distrugă iremediabil mediul planetar de viaţă!

Totuşi, alterarea mediului de viaţă nu se întâmplă numai pe uscat. Deşi majoritatea sectoarelor industriale desfăşoară activitatea pe uscat, ele afectează serios şi oceanele Terrei. Poluarea oceanelor este determinată în principal de deversările substanţelor poluante în apele continentale, care ajung de cele mai multe ori în final în bazinele oceanice. O altă cale de poluare este cea determinată de emisiile de reziduuri în atmosferă, cantităţi semnificative din produşi ajungând în ocean prin intermediul curenţilor de aer şi a precipitaţiilor. Consumul şi mai ales ramurile industriei ce exploatează rezervele de peşte au provocat, de asemenea, daune majore vieţii speciilor oceanice. Spre exemplu, estimările arată că numai în secolul XX au fost ucise deliberat peste 350.000 de balene. Pentru a vedea cât de mare a fost rata extincţiei, trebuie spus că, în prezent, numărul total al balenelor din oceanul planetar este estimat între 2.000 şi 6.000. Dat fiind numărul atât de redus al exemplarelor, cercetătorii sunt încă nelămuriţi dacă specia va putea supravieţui acestui minim sau va dispărea complet şi definitiv.

O nouă etică a consumului

Situaţia actuală impune o altă abordare a raportului pe care omul o are cu lumea în care trăieşte. Datele statistice arată faptul că felul în care s-au exploatat resursele mediului înconjurător a făcut mai multe deservicii, nu doar vieţuitoarelor, ci şi generaţiilor de oameni care vor veni. Iar aceasta pentru faptul că valoarea Creaţiei, privită ca habitat natural de viaţă sau, mai mult, ca dar a lui Dumnezeu pentru noi, a primit un loc second în ierarhia priorităţilor prezentului.

Din perspectivă creştină această manieră de a exploata lumea este inacceptabilă. Lumea este opera şi darul lui Dumnezeu de care suntem responsabili în faţa Lui pentru că ne-a dăruit-o, şi în faţa semenilor noştri pentru care trebuie să o păstrăm.

Ceea ce Dumnezeu a făcut bun şi a dăruit omului, tehnologia şi descoperirile ştiinţifice nu trebuie să distrugă. Ceea ce se întâmplă astăzi este totuşi contrariul. Ştiinţa şi tehnologia, care puteau să aducă doar prosperitate şi sustenabilitate, au provocat şi dezechilibre majore, încât oamenii au ajuns să distrugă treptat şi sigur mediul de viaţă, în pofida statisticilor alarmante. Desigur nu tehnologia sau ştiinţa pot fi trase la răspundere pentru acest fapt, ci oamenii şi instituţiile care au decis politic sau economic această abordare, ignorând efectele pe termen lung.

Aici trebuie însă spus că religia a semnalat dintotdeauna valoarea extraordinară a vieţii şi a Universului. Omul religios, în cea mai mare parte a istoriei, nu a avut date despre complexitatea ecosistemelor, despre diversitatea copleşitoare a vieţii, despre mecanismele organismelor vii sau despre misterele adânci ale oceanelor. Totuşi, viaţa lui spirituală, bunul simţ şi conduita ascetică au prezervat mai bine mediul ambiant, producând cu mult mai puţin dezechilibre la nivel global, decât a produs civilizaţia prin ştiinţe şi tehnologii, dar lipsită de cârma înţelepciunii.

Omul - preot al Creaţiei

Între tradiţiile religioase care valorizează viaţa şi Universul, nu putem să nu pomenim tradiţia şi credinţa noastră creştin-ortodoxă, care o face poate cel mai pregnant. În creştinism, Lumea are o importanţă extraordinară şi asta o înţelegem din însăşi faptul că Hristos, Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat. Coborârea lui Dumnezeu în Lume ca om arată că lumea este spaţiul lucrării sfinţitoare a lui Dumnezeu îndreptată spre lume. Lucrarea restauratoare a Lui Hristos cuprinde pe om şi lumea în care trăieşte. Aceasta pentru că şi Creaţia a fost întreagă numai după ce omul a intrat în ea ca preot al ei. Premisa şi finalitatea coborârii lui Hristos în Lume ca om este tocmai aceea de ridicare a omului şi a Creaţiei la Dumnezeu.

În tradiţia răsăriteană, omul este destinat să devină preot al Creaţiei, pentru ca în întreg Cosmosul să vedem Logosul în care, prin care şi pentru care a fost făcut. Întreg Universul este destinat să devină Biserică, ca lumea întreagă să fie antecamera Împărăţiei lui Dumnezeu. Din această perspectivă, lumea nu este nicidecum ultima staţie a vieţii noastre. Potrivit scrierilor părinţilor, viaţa omului în această antecameră la urcuşul de la cele sensibile la cele inteligibile. Clement al Alexandriei şi Chiril al Alexandriei cu mai bine de 1700 de ani înainte scriau că „pentru om s-au creat cele văzute şi cele nevăzute ale lumii, unele ca să-i slujească, altele ca să-l deprindă cu asceza, altele ca să-l înveţe“ 2. „Toate câte au fost create sunt bune şi spre folosul nostru“ 3.

Cum primim un dar de la Cineva care ne iubeşte? Se cuvine să preţuim darul, cu atât mai mult cu cât acesta ne este de folos! Dumnezeu a făcut cu înţelepciune lumea, punând în ea tot ceea ce ne foloseşte. Cei ce au considerat lumea altceva decât un dar extraordinar de care suntem responsabili, pot vedea astăzi efectele nesocotinţei. Este absolut necesar ca ştiinţa şi religia să se întâlnească pentru a putea inspira omul spre o nouă conduită de viaţă în lume, spre o nouă etică a consumului spre o altă înţelegere a exploatării resurselor. Aceste componente esenţiale ale vieţii trebuie corelate cu altele la fel de importante precum asceza şi binele comun al generaţiilor actuale şi ale celor viitoare.

▲ În ocean se ascunde gigantul planetei

Oceanul ascunde şi cel mai mare mamifer terestru. Balenoptera Musculus (balena) poate depăşi 30 de metri în lungime şi 190 de tone în greutate.

Aşadar, o balenă poate depăşi în greutate mai mult de 50 de elefanţi adulţi. Mediul acvatic permite supravieţuirea acestor mamifere extrem de mari nu doar pentru faptul că ele găsesc hrană ci şi pentru că în apă ele cântăresc cu mult mai puţin, fiindu-le înlesnită deplasarea. Balena are o inimă mare, în sens propriu, pentru că aceasta poate dezvolta o puterea echivalentă cu cea a unui motor auto de mici dimensiuni. Comunicarea între exemplarele acestei specii este posibilă prin intermediul sunetelor de joasă frecvenţă (în jur de 14 Hz) cu un volum de 200 de decibeli. Sunetele de cea mai joasă frecvenţă sunt folosite la orientarea în deplasare, oferind posibilitatea alcătuirii unei hărţi a distanţelor şi adâncimilor oceanului. Toate sunetele de joasă frecvenţă emise de balene pot străbate mii de kilometri prin adâncul oceanului, sunetele balenelor fiind recunoscute între cele mai eficiente în comunicarea la distanţă între cele utilizate în lumea vie!

Balena este şi un excelent înotător. Cu toate dimensiunile ei impresionante, ea se poate deplasa cu viteze de până la 22 de kilometri pe oră, iar exemplarele din specia balenei albastre pot atinge, în situaţii de apărare, chiar şi 48 de kilometri pe oră! Recente descoperiri au arătat faptul că balenele excelează şi la durata vieţii, putând depăşi în mod curent 120 de ani!

Note

1 Cristian Nicolae, Peştii şi arborii, frăţia inelelor, în rev. Ştiinţă şi Tehnică, noiembrie 2005, articol accesibil la adresa http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu#1&rev#25;

2. Clement Alexandrinul, Care bogat se va mântui?, 36.3., în PSB, vol. 4, p. 59;

3. Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a IV-a, Cap. XXIII, 147.1., în PSB, vol. 5, p. 299.