Viața sub asediu. Pandemia Covid-19, la granița dintre știință și teologie

Trăim de câteva săptămâni în miezul unei pandemii, la modul propriu. Măsurile constrângătoare au afectat direct și considerabil ritmurile vieții spirituale și familiale, pulsațiile economice și sociale, ca niciodată în ultimele decenii. Obligativitatea de a rămâne în case, dispariția unor persoane apropiate, răpuse de coronavirus, sau îndepărtarea altora dragi, pentru mai multe săptămâni, în locuri unde ne este interzis să ajungem, închiderea locurilor de muncă și toate celelalte încarcă și mai mult atmosfera comunitară și socială. Toate acestea nu pot rămâne fără un răspuns. Suntem de fapt împinși să căutăm înțelesurile spirituale, lecțiile duhovni­cești pentru care nouă ni se întâmplă aceasta.

Drumul gândirii, care se îmbogățește de pe urma cunoaș­terii ome­nești și de pe urma înțelesurilor spirituale ale credinței, se cuvine străbătut și acum. În aceste săptămâni ieșite din comunul ultimelor decenii, se cuvine să ne întoarcem la textele Sfintei Scripturi și la înțelesurile lor duhovnicești dezvăluite de Sfinții Părinți. Pe de o parte, în Sfânta Scriptură găsim cuprinse, în mod paradigmatic, nu doar întreaga lume și viața omului, cu bogatele lor înţelesuri spirituale, ci și dezvăluiri despre prezența și lucrarea lui Dumnezeu în cuprinsul lor. Pe de altă parte, așa cum e subliniat adesea în tradiția creștin-ortodoxă, înțe­lesurile spirituale ale locurilor biblice sunt luminate de interpretările oferite de Sfinții Părinți.

Dar pentru o lectură cât mai clară a evenimentelor care provoacă lumea de azi avem nevoie și de datele și analizele știin­țelor. În felul acesta, ne vom putea folosi de cât mai multe detalii strânse până acum asupra pandemiilor. Însă, încercând să facem această dublă lectură, știin­țifică și spirituală, a evenimentelor actuale, ne situăm de fapt în cuprinsul dialogului inter­dis­ciplinar. Aici de regulă sunt puse împreună credința și ra­țiunea, spiritualitatea și știința. Astfel, datele cercetărilor știin­țifice, realizările tehnice ale prezentului și constatările filosofice primesc înțelesuri spirituale, în lumina textelor revelate și a perspec­tivelor propuse de autorii sfinți ai Tradiției creș­tine. Pe acest drum primim nu doar rezultatele științelor, ci și radiografii duhov­nicești pentru evenimentele istoriei și pentru situațiile de viață cu care ne
confruntăm.

Anvergura și dramatismul evenimentelor pe care le traversăm, dar și felul cum ele s-au repercutat asupra vieții fiecăruia, au stârnit inevitabil o adevărată furtună de înțelesuri, de posibile interpretări. Multe dintre ele grăbite și superficiale, mișcate de panică, altele elaborate, tehnice, oferite de observatori obișnuiți ai fenomenelor sociale. Pe lângă precizările de ordin administrativ și medical ce nu puteau lipsi din decorul acestei situații excep­ționale, sunt în circulație o sumedenie de analize economice și socio-antropologice, evaluări psihologice sau consi­derații de ordin geopolitic. Pe lângă toate acestea, aria interdisciplinară, care pune teologia și știința în dialog, valorizând deopotrivă descoperirile recente și venerabilele consi­derații spirituale ale Sfinților Părinți, poate oferi câteva posibile interpretări ale situației prin care trecem.

Teoria conspirației: un motiv în plus pentru abordarea interdisciplinară

Unul dintre motivele pentru care o astfel de analiză ar merita dezvoltată ține de ușurința cu care, imediat după declanșarea epidemiei și implementarea măsurilor situației de urgență, au început să circule - pe rețelele de socializare și în anumite medii de presă, numeroase știri false. Una dintre cele mai des întâlnite este aceea care susține ideea că pandemia determinată de coronavirus, anume Covid-19, e rezultatul unei mâini criminale, virusul fiind fabricat artificial.

Multe cercetări psihologice au evidențiat aspecte care aduc unele lămuriri importante despre propagarea și aderența pe care le au conspirațiile la nivelul publicului larg. O astfel de temă și felul în care ea s-a resimțit în ultimele săptămâni, precum și efectele ei negative asupra desfă­șurării lucrurilor, merită o abordare distinctă.

În același timp însă, merită făcut și efortul de demontare a conspi­rației, prezentarea acelor argumente care sprijină ideea că nu avem de-a face cu un virus artificial. De fapt, virusul care a declanșat Covid-19 a apărut în mod natural. Faptul merită expus și pentru că provocarea de acum ascunde și importante semni­­ficații spirituale. Spre deosebire de teoriile conspi­rației, care nu ne oferă nici un înțeles edificator, perspectiva cu dublă deschidere - către știință și către teologie, deopotrivă - ne pune în chestiune, pe fiecare dintre noi, și lumea în care trăim, în ansamblul ei - propria responsabilitate faţă de desfă­șurarea lucrurilor. 

O istorie recentă, plină de lecții ignorate

Avem la îndemână o modalitate de a constata, cu propria minte, că virusul cu care medicii se luptă în săptămânile acestea nu reprezintă nicidecum o creație de laborator. E necesară doar o scurtă privire asupra istoriei recente, care, vom vedea, ascunde multe situații asemănătoare. În urma acestora, vor veni și câteva din locurile biblice și din reflecțiile Sfinților Părinți pe marginea lor, care scot la iveală înțelesuri ziditoare pentru situația extraordinară de acum. De fapt, datele actuale își pot găsi ecou în înțelesuri teologice care privesc răul, sufe­rința și moartea, înțelesuri situate în miezul reflecției patristice despre căderea lui Adam. Vom vedea că, deși încercăm să fixăm în minte pandemia pe care o trăim acum, pentru a-i înțelege valențele spirituale, suntem cu întreaga noastră realitate cuprinși într-un mod neaș­teptat și într-un fel edificator în episodul căderii lui Adam. Iată minunăția textului biblic!

Cinci episoade de gripă aviară în ultimul secol

Omenirea s-a întâlnit, în ultimul secol, de exemplu, cu astfel de pandemii, în diverse grade de severitate și de extindere¹. În ultimul secol, cinci evenimente de ordin epidemiologic petrecute la nivel mondial ar merita atenția pentru rândurile de față. Primul dintre ele s-a petrecut în 1918-1919, anume gripa spaniolă, răspândită în numeroase țări, precum China, Marea Britanie, SUA, Brazilia, Noua Zeelandă, Indiile Olandeze, Ghana, dar și în multe insule din Pacific. Analizele făcute până acum ne arată că a fost vorba despre o gripă neobișnuită. De exemplu, gripa spaniolă a avut, după toate proba­bilitățile, o rată de mortalitate mai mare decât gripele obișnuite, făcând multe victime în rândul tinerilor și adulților cu vârste cuprinse între 15 și 34 de ani. După cum au dovedit cercetările ulterioare, gripa a fost, foarte probabil, de origine aviară, cauzată de H1N1, un subtip al virusurilor gripale de tip A², având și un posibil intermediar, porcul, care a facilitat saltul virusului de la păsări la om. Perioada de război, traversată în acei ani, a împiedicat analizele și statisticile minuțioase, încât aprecierile sunt nesigure. Se estimează că numărul de îmbolnăviri a fost între 100 și 500 de milioane³ de persoane, iar decesele, aproximativ 50 de milioane⁴ de oameni. Alte calcule propun până la 15 milioane de decese în 1918 și alte 2,5 milioane în 1919⁵.

Patru decenii mai târziu, în 1957, omenirea s-a confruntat cu o altă gripă. Este vorba despre gripa asiatică, care a avut în rolul principal subtipul H2N2. Ea a apărut în Singapore, răspândindu-se în Hong Kong și SUA și făcând la nivel mondial aproximativ 1,1 milioane de victime⁶. E important de reținut faptul că și în cazul acestei gripe asiatice virusul este tot de proveniență aviară⁷.

La aproximativ 10 ani distanță, în 1968, a apărut gripa Hong Kong (H3N2). Este vorba, de asemenea, despre subtipul H3N2, înrudit cu H2N2. Cercetările au arătat că foarte probabil originea virusului e legată de porci co-infectați cu viruși umani și aviari, care au transmis la rândul lor omului acest virus, fără a fi exclus ca acesta să se fi transmis de la păsări direct la om⁸. Forme ale gripei Hong Kong au reapărut în 1969, în 1970 și în 1972, făcând peste 1 milion de victime.

Trei decenii mai târziu, în perioada 2004-2007, a apărut gripa aviară, având la bază subtipul H5N1. Pentru prima dată detectat în China, în 1996, acest virus a ajuns să se răspândească într-un deceniu în peste 50 de țări din Africa, Asia, Europa și Orientul Mijlociu⁹. Analizele genetice au scos la iveală că H5N1 e de proveniență aviară. El a apărut mai întâi la păsări, făcând zeci de milioane de victime în rândul acestora. Ulterior, s-a transmis și la animale, și la om. Pentru a-i limita răspândirea, sute de milioane de păsări au fost ucise. Au fost puține victime în rândul oamenilor, însă nu pentru că virusul nu a fost periculos. În realitate, el a fost periculos, întrucât rata mortalității a fost de aproape 50%. Numărul îmbolnăvirilor (861 de persoane) și al victimelor (465) a fost mic doar pentru că virusul nu s-a transmis decât de la păsări la om, nu și de la om la om. Au fost deci expuși la îmbolnăvire cei care, din varii motive, au desfășurat activități în preajma unor păsări bolnave. Gripa declan­șată de H5N1 a reapărut mai mulți ani la rând, având din ce în ce mai puține focare (65 de focare în 2006, 55 în 2007, 11 în 2008). La fel și numărul victimelor în rândul păsărilor și al oamenilor a înregistrat scăderi succesive¹⁰.

Cinci ani mai târziu, în 2009, în Mexic și SUA a apărut virusul gripal A/H1N1, de origine porcină¹¹. S-a răspândit repede, în 30 de țări, prin transmiterea interuma­­nă. Câteva articole au semnalat atunci potențialul periculos al virusului și posibilitatea acestuia de a declanșa o pandemie¹². Până astăzi, A/H1N1, transmis prin particulele de lichid din respirație, s-a răspândit în 213 țări și teritorii, între care Pakistan, Malta, Maroc, Iran, India sau Canada. Unele estimări, oferite de o prestigioasă publicație, indicau la nivel global, în 2009, între 150.000 și 575.000 de decese¹³. Cu toate că rata mortalității a fost doar de 0,03%, s-a subliniat că pericolul nu trebuie neglijat, indicându-se necesitatea supravegherii gripei, pentru că posibilele modificări ar putea duce la apariția unor virusuri cu potențial pandemic la om¹⁴.

Cu puțin înainte de Covid-19. Două avertismente fără răspuns: SARS și MERS 

Înainte de orice discuție despre coronavirusul SARS-CoV-2, care a declanșat pandemia Covid-19, în lista scurtă de mai sus trebuie introduse alte două evenimente.

Primul e desigur pandemia cunoscută sub numele de SARS (Severe Acute Respiratory Syndrome), care a afectat lumea în perioada 2000-2003. Transmis prin res­pirație, SARS s-a răspândit în 30 de țări, acoperind regiuni vaste situate în Europa, SUA și Canada, Noua Zeelandă și Australia, China și numeroase țări din Asia. A cauzat peste 8.500 de îmbolnăviri și peste 700 de decese. Poate că astăzi, când numărul de îmbolnăviri cu coronavirus CoV-19 a depășit 2 milioane de persoane, contaminările cu SARS par puține. Totuși, pericolul a fost considerat atunci extrem de mare, întrucât rata mortalității a fost foarte mare, între 9% și 11%¹⁵. În cazul SARS, originea virusului nu are legătură cu păsările și nici cu porcii. E vorba despre un coronavirus (SARS-CoV-1)¹⁶ care provine, foarte probabil, de la liliacul de potcoavă mare (o specie care trăiește, între altele, și în China), având ca posibil intermediar în transmiterea lui la om civeta de palmier (pisica indoneziană).

Al doilea eveniment îl reprezintă gripa cămilei (MERS - Middle East Respiratory Syndrome), semnalată între anii 2012-2019. Ea a fost determinată de un alt coronavirus, denumit MERS-CoV. Este o gripă cu un spectru clinic asemănător cu SARS (febră, tuse, insuficiență respiratorie), cu diverse grade de severitate, de la boli respiratorii asimptomatice, ușoare, până la pneumonii severe, ce afectează în final mai multe organe. Și în cazul MERS, rata de mortalitate a fost foarte mare, însă virusul nu a fost capabil să se transmită de la om la om. Totuși, s-au înregistrat extinderi importante, după ce s-a manifestat mai întâi în Peninsula Arabică, ajungând în Austria, China, Franța, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Filipine, Coreea de Sud, Thailanda, Marea Britanie sau SUA. Între 2012 și 2019, MERS a fost depistat în 27 de țări, la peste 1.360 de persoane, provocând 527 de decese, deci având o rată a mortalității extraordinară, de peste 35,7%. Este important de precizat că analizele genetice au scos la iveală că MERS-CoV provine și el, foarte probabil, de la lilieci, având ca intermediar, în transmiterea la om, cămila.

În fine, acum putem aduce în discuție SARS-CoV-2, care stă la baza Covid-19, pandemia care ne afectează în săptămânile acestea și care are ca proveniență, după cercetările de până acum, tot liliacul. Din 31 decembrie, din ziua când a fost identificată, au trecut puțin peste 100 de zile, timp în care coronavirusul, denumit de către unii specialiști SARS-CoV-2, a schimbat foarte multe aspecte din viața socie­tăților și a comu­nităților în care trăim. În acest scurt interval de timp, afecțiunea Covid-19 a atins deja (la vremea tipăririi și distribuirii acestui material), în jur de 2,5 milioane de îmbolnăviri și peste 150.000 de decese, în peste 210 de țări și regiuni din întreaga lume.¹⁷

Evităm discuția despre numeroasele implicații ale acestui fapt. Spațiul editorial ar fi insuficient pentru toate câte privesc această pandemie. Continuăm să eviden­țiem doar o parte din acele aspecte care prezintă relevanță pentru o evaluare spirituală, ca în numerele viitoare să aprofundăm analiza.

Există numeroase deosebiri între SARS-CoV-2 și ceea ce numim îndeobște o gripă sezonieră. Deși timpul scurs până acum a fost destul de scurt, specialiștii au strâns suficiente dovezi clinice pentru a trasa câteva deosebiri majore între gripa sezonieră și Covid-19. Cercetările de până acum arată că și în acest caz avem de-a face tot cu lilieci. Un articol apărut în prestigioasa revistă Nature demontează un clișeu asemănător celui apărut și cu ocazia SARS: nici acest virus nou nu e produs artificial în laborator¹⁸. Sursa o reprezintă - cu destul de mare probabilitate, liliecii, intermediarii fiind încă necunoscuți. 

Istoria ultimului secol lasă fără obiect conspirația despre Covid-19

Trei observații pot fi făcute la capătul acestor mențiuni istorice. Prima ține de nevoia de a reflecta la pericolul acceptării, fără gândire critică, a teoriilor conspirației pentru ceea ce trăim acum. Merită să considerăm Covid-19 rezultat al unui virus fabricat artificial? Dacă totul ar fi comandat de un grup secret, cum s-ar explica atunci toate celelalte virusuri și pandemii? Ar fi oare just să luăm în calcul că omenirea se confruntă periodic cu astfel de epidemii și să încercăm să vedem alte cauze mai profunde? Ar merita să căutăm o legătură între toate aceste evenimente, ținând seama de frecvența cu care ele apar, de mecanismele lor asemănătoare și de originile lor comune? Ar putea să existe cauze mai ascunse, care să le declanșeze iar și iar? Dacă ar fi așa, atunci nu ar mai fi vorba doar de Covid-19, ci de o situație mai amplă, strâns legată de lumea și de viața pe care o trăim.

Am văzut că virusurile provin din lumea vie. În privința gripelor de proveniență aviară (A/H1N1, H2N2, H3N2, H5N1), sursele sunt păsările și porcii. Aici nu ar trebui neglijat că unele cercetări indică drept cauze pentru aceste situații încălcarea unor condiții de igienă și sănătate în marile ferme de creștere intensivă a păsărilor și a porcilor. Vom vedea, în articolele ce urmează, că transmiterea la om a gripelor aviare sau porcine pot avea astfel de cauze. Chiar dacă ele sunt prezente în locuri îndepărtate de pe glob. Civilizația hiperconectată de zborurile aeriene și de schimburile comerciale
generalizate poate aduce repede în decorul nostru aceste pericole.

Pentru acum, păstrăm această constatare, că avem de pierdut dacă îmbrățișăm o simplă teorie a conspirației. E mai folositor să așezăm evenimentele într-un context istoric mai larg și în conexiune unele cu altele. Putem contura o înțelegere mai cuprinzătoare, care ne arată că răul pe care îl experiem ar putea ține de o filosofie economică și de o viață greșit construite, alimentate de practici civiliza­ționale indezirabile, nesustenabile, de obiceiuri nerațio­nale. De fapt, ele conduc către ideea că, în bună măsură, răul pe care îl trăim l-am provocat noi înșine, în civilizația pe care am ales să o construim. Și, în felul acesta, pandemia actuală ar putea produce o rară, amară și prea costisitoare ocazie de a repune în discuție o parte din obișnuințele noastre.

O apariție naturală și inevitabilă

A doua observație care poate fi pusă aici e oarecum năucitoare, scoțând la iveală iarăși defecțiunile de fond ale civilizației actuale. Au existat numeroase avertismente, însă nu au fost receptate! Mai ales după SARS, au apărut diverse cercetări care au scos în evidență pericolul și forța acestor virusuri, plecând de la caracteristicile lor, de la ușurința cu care suferă modificări, putându-se adapta la celulele-gazdă. S-au publicat studii genetice, cercetări statistice, studii comparate, diverse evaluări ale riscurilor pe care le prezintă coronavirusurile și posibilele lor cauze¹⁹. Au fost formulate recomandări ale OMS (Organizația Mondială a Sănătății) și au fost difuzate știri în legătură cu posibile scenarii de acest fel. Însă reacțiile la nivel global au fost mult prea slabe.

Întrucâtva aceasta ne arată că, deși la scară globală lumea are acces la informații, felul în care procedează ulterior e caracterizat mai degrabă de neputință, inerție sau ignoranță. În general, avem ten­dința de a micșora pericolele dacă ele sunt mai îndepărtate în timp sau în spațiu²⁰. Într-un fel asemănător, avertismentele nu au produs o repoziționare a lumii și pregătirea unui răspuns adecvat pentru că vizau doar un viitor posibil, dar indefinit. 

Dumnezeu nu este autorul răului

A treia observație vizează necesitatea unei adecvate înțelegeri a Proniei divine, a locului și a lucrării lui Dumnezeu în desfă­șurarea acestor evenimente. În multe momente, în săptămânile acestea s-a spus că trăim pedeapsa lui Dumnezeu dată pentru păcatele oamenilor. Fără îndoială că „nu este om care să nu greșească”, pentru că „nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu” (Luca, 18, 19). Însă nu aici este punctul sensibil al acestei înțelegeri, ci felul în care plasăm drama pe care o trăim în dreptul lui Dumnezeu. Faptul acesta merită deslușit, pentru că așa sunt puse în acord două rea­lități de netăgăduit. Prima dintre ele ține de mesajul Revelat, potrivit căruia Dumnezeu este iubire (I, Ioan, 4, 8) și iubește în mod desă­vârșit lumea. Cealaltă este realitatea răului, a suferinței și morții pe care le experimentăm astăzi, la o magnitudine nouă. Înțelegerea spirituală a pandemiei, ca o nouă condiție de viață a lumii globale, poate fi întrevăzută în acest raport. Dacă Dumnezeu ne iubește, cum se întâmplă că traversăm această amară și dureroasă încercare a vieții? Unde sunt lucrarea Lui și iubirea Lui salvatoare? Creația făcută de El era dintru început „bună foarte”²¹. Atunci de ce relele pe care le trăim astăzi sunt atât de mari, atât de proeminente? Au biruit răutățile noastre dragostea Lui? Sau, dacă El Însuși ne trimite aceste poveri de viață pentru a ne pedepsi, atunci cum se împacă aceste suferințe provocate de El cu iubirea Lui pentru noi, cu Jertfa Lui pentru păcătoșii și muritorii lumii, pentru făptura fragilă care suntem?

Numeroase locuri biblice și înțelesurile lor dezvăluite de Sfinții Părinți prezintă adevărul de credință că Dumnezeu este iubire. În Sfânta Scriptură este cuprinsă și radiografiată spiritual existența omului și a lumii, în chiar fragmentele de istorie pe care le conține. În Scriptură e recapitulată - în chiar Persoana Domnului Hristos despre care ne relatează Noul Testament - viața omului și a lumii.

De aceea, în condițiile pandemiei actuale, e potrivit să ne întoarcem la Sfânta Scriptură. În textul Facerii găsim unul dintre aceste locuri, care încadrează perfect semantic situația pandemiei pe care o trăim.

După episodul căderii lui Adam, Dumnezeu îi adresează un mesaj de-a dreptul împovărător: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit: «Să nu mănânci», blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale! Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feţei tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce” (Facere 3, 17-19).

După aceasta, urmează un eveniment care se dovedește central pentru întreaga antropologie orto­doxă, în vederea înțelegerii lucrării lui Dumnezeu în lume după căderea lui Adam. Dumnezeu îi face omului „haine de piele”. Textul men­ționează că „a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui îmbrăcăminte de piele și i-a îmbrăcat” (Facere 3, 21). Din grabă sau din necunoașterea gândirii patristice, intervenția lui Dumnezeu după căderea lui Adam este înțe­leasă ca pedeapsă. Întrucât Adam păcătuiește, nesocotind porunca divină de a nu mânca din Pomul Cunoștinței binelui și răului, Dumnezeu îl pedepsește. Totuși, această interpretare, care arată suferința și moartea ca pedepse ale lui Dumnezeu, nu este în acord cu înțe­lesurile pe care sfinții le întrevăd în textul Scripturii.

Într-un studiu deosebit de valoros²², teologul grec Panayotis Nellas prezintă cum anume Sfinții Părinți ne interpretează toate aceste rele, menționate în cuvintele adresate de Dumnezeu lui Adam după cădere, ca un blestem pro­nun­țat de Dumnezeu împotriva omului. Este vorba de autori patristici precum Sfinţii Ioan Gură de Aur, Nicolae Cabasila sau Maxim Mărturisitorul. Relele anun­țate pentru Adam și Eva se ivesc de fapt din însăși raționali­tatea Creației, inevitabil afectată de păcat. În înțelegerea acestor Sfinți Părinți, scrie Nellas, păcatul aduce pedeapsa, „iar pedeapsa vine în mod natural asupra celui ce ofensează, nu vine de la dreptatea lui Dumnezeu, care nici nu a lovit, nici nu cere satisfacție, ci de la dreptatea creației”²³. Relele nu sunt de la Dumnezeu, ci se întorc împotriva omului dinspre Creație, ca o dreptate a ei.

Ideea principală a acestei inter­pretări ar trebui să fie prezentă și astăzi. Suferința și moartea pe care le vedem și le trăim acum, la fel ca oricând altcândva și altundeva în istorie sau în viitor, nu sunt de la Dumnezeu, ci sunt consecințe ale faptelor noastre.

Adam a căzut, dar iubirea lui Dumnezeu nu cade niciodată

Pentru a sublinia și mai mult prezența iubitoare a lui Dumnezeu pentru om după cădere, Sfinții Părinți deslușesc în „hainele de piele” expresia iubirii Lui protectoare arătată omului căzut, afectat de consecințele căderii sale întoarse împotriva lui, adică sufe­rința, boala și moartea. Adam a căzut, dar iubirea lui Dumnezeu pentru el nu cade. Și, dacă păstrăm acest înțeles, putem spune că nici acum ea nu a căzut. În mod concret, „hainele de piele” sunt înțelese ca un fel de medicament pe care Dumnezeu îl dă­ruiește omului, medicament menit să îl întărească, în noile sale condiții de viață. Sfântul Nicolae Cabasila scrie în acest sens că rana, durerea și moartea „au fost născocite dintru început împotriva păcatului… Pentru aceasta îndată după păcat Dumnezeu a îngăduit moartea și durerea, nu aducând o osândă asupra unuia care a păcătuit, ci mai degrabă oferind un leac unuia care s-a îmbolnăvit”²⁴.

De aceea, în lumina acestei înțelegeri a sfinților, în răul pe care îl trăim în lume o contribuție foarte importantă o au faptele noastre rele. Sfântul Ioan Damaschinul scrie în acest sens că noi, oamenii, „suntem cauza acestor rele” și că „din relele voluntare se nasc relele involuntare”²⁵. Toate cele făcute de Dumnezeu, continuă el, așa cum s-au făcut, sunt bune (Facerea 1, 31). Dacă rămân așa, scrie el, „cum au fost zidite, sunt foarte bune”, dar „dacă se îndepărtează, în chip voluntar, de la starea conformă naturii și dacă vin la o stare contrară naturii, ajung în rău”.²⁶

E important să păstrăm, pentru zilele acestea grele, convingerea că Dumnezeu nu e autorul răului și al morții. În lumina unor astfel de înțelesuri propuse de autorii patristici și ajutați de datele științelor, vom întrevedea o realitate nouă. Constatăm că am putea fi, într-un fel sau altul, autorii răului pe care îl trăim astăzi, fapt care merită din plin o analiză atentă, o reflecție onestă. E un drum incomparabil mai anevoios, față de ceea ce ne oferea eticheta simplă a conspirației, care externaliza pur și simplu întreaga poveste. Pe acest drum al asumării, am putea întrevedea greșelile ascunse, erorile de proiectare care ne-au afectat întreaga arhitectură a civilizației și am putea descoperi deficitul de viață spirituală care însoțește dinamica lumii și a vieții, pentru a realiza că avem de-a face cu o absență imposibil de înlocuit.

(Va urma)

Note

¹ Și în timpul acelor evenimente au circulat teorii ale conspirației, care au încercat explicații de gen.

² Sunt patru tipuri de virusuri gripale, A, B, C și D. Virusurile gripale A infectează oameni și animale, având potențial pentru declanșarea pandemiilor. Cele de tip B apar sezonier, se transmit în mod obișnuit de la om la om și provoacă gripele sezoniere. Virusurile gripale de tip C produc de regulă infecții ușoare. Virusurile gripale de tip D afectează mai ales vitele. (Cf. Organizației Mondiale a Sănătății (https://www.who.int/en/news-room/fact-sheets/detail/influenza-(avian-and-other-zoonotic) și Spitalului Regina Maria din București (https://www.reginamaria.ro/
articole-medicale/gripa-fa-cunostinta-cu-virusurile-gripale).

³ Cf. Taubenberger JK, et al, „1918 Influenza: the mother of all pandemics”, Emerging Infectious Diseases, 12 (1):
15-22. doi:10.3201/eid1201.050979. PMC 3291398. PMID 16494711.

⁴ Cf. P. Johnson et al, „Updating the accounts: global mortality of the 1918-1920 „Spanish” influenza pandemic”, Bull. Hist. Med. 2002. 76(1): 105-115; „Ten things you need to know about pandemic influenza (update of 14 October 2005)”. 
Weekly Epidemiological Record (Relevé Épidémiologique Hebdomadaire). 80 (49-50): 428-431. 9 December 2005.  PMID 16372665, disponibil la https://apps.who.int/ iris/ bitstream/handle/10665/232955/WER8049_50_428-431.

⁵ Cf. P. Spreeuwenberg; et al. (1 December 2018). „Reassessing the Global Mortality Burden of the 1918 Influenza Pandemic”, American Journal of Epidemiology, 187 (12): 2561-2567. doi:10.1093/aje/kwy191. PMID 30202996.

⁶ Cf. Center for Disease Control and Prevention (CDC),
la https://www.cdc.gov/flu/pandemic-resources/1957-1958-pandemic.html.

⁷ Cf. Timm C. Harder et al., Influenza Report 2006, capitolul 2, disponibil online la http://www.influenzareport.com /ir/ai.htm

⁸ Ibidem.

⁹ Cf. Centers for Disease Control and Prevention, Highly Pathogenic Asian Avian Influenza A(H5N1) Virus, online la https://www.cdc.gov/flu/avianflu/h5n1-virus.htm

¹⁰ Importante, în oprirea răspândirii acestei noi tulpini, au fost măsurile luate pentru limitarea focarelor și administrarea vaccinurilor pentru păsări, și ulterior și pentru oameni.

¹¹ Cf. Centers for Disease Control and Prevention, „Swine influenza A (H1N1) infection in two children-Southern California”, March-April 2009, Morb. Mortal. Wkly Rep. 58, pp. 400-402 (2009).

¹² Unul din aceste texte, publicat în Nature, expunea și aspecte evolutive ale geneticii virusului SARS (despre care vom vorbi într-un alt articol), criticând și atunci ideea că ar fi artificial.

¹³ Cf. Fatimah S Dawood et al, Estimated global mortality associated with the first 12 months of 2009 pandemic influenza A H1N1 virus circulation: a modelling study, The Lancet, volume 12, Issue 9, pp. 687-695, 1 septembrie 2012, p. 694.

¹⁴ Cf. Shortridge, K. F., et al, „Persistence of Hong Kong
influenza virus variants in pigs”, Science 196, pp. 1454-1455 (1977).

¹⁵ Comparativ, gripa sezonieră obișnuită (cu tulpini din virusul gripal tip B), are mortalități de 0,1%, adică un deces la o mie de îmbolnăviri. Cu o mortalitate de 9-11%, SARS este de aproape 100 de ori mai severă.

¹⁶ Expresia „coronavirus” e folosită de la mijlocul anilor ’60, denumind conturul asemănător unor coroane, existente la aceste virusuri. Ele prezintă o anvelopă sferică, nu posedă ADN, ci doar ARN. (Cf. Dongcheng Bai, et al, „Porcine deltacoronavirus (PDCoV) modulates calcium influx to favor viral replication”, Virology, vol. 539, 2020, pp. 38-48, https://doi.org/10.1016/j.virol.2019.10.011.)

¹⁷ Date disponibile la https://www.worldometers.info/
coronavirus/#countries.

¹⁸ Cf. Andersen, K.G. et al, „The proximal origin of SARS-CoV-2”, Nat Med 26, pp. 450-452 (2020), disponibil online la https://doi.org/10.1038/s41591-020-0820-9.

¹⁹ O știre prezentată de ProTv menționa, încă în 2019, avertismentele OMS în legătură cu posibilitatea răspândirii unui astfel de virus (https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate /oms-anunta-exact-acum-un-an-ca-o-pandemie-este-inevitabila.html?fbclid=IwAR3ossjlEDCBbmxRYXdt
ASBxSy3EtIXiYQo_YpauBkpuQBPkNViGBUh5sko). Adepții teoriei conspirației au folosit această situație ca dovadă că actul criminal era cunoscut și pregătit, nicidecum pentru a arăta că datele științifice au anticipat corect riscurile.

²⁰ Cf. Igmar Peerson și Julian Săvulescu, Neadaptați pentru viitor, All, București, 2012, p 57.

²¹ „Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte” (Facerea 1, 31).

²² Panayotis Nellas, Omul animal îndumnezeit, Deisis, Sibiu, 1999.

²³ Ibidem, p. 100.

²⁴ Sf. Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, apud.
Panayotis Nellas, op. cit., p. 100.

²⁵ Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Scripta, București, 1993, p. 189.

²⁶ Ibidem, p. 191.