Lumină, curaj, speranţă şi unitate - aceştia au fost pilonii „Marşului pentru viaţă“ desfăşurat duminică, 23 martie 2014, în capitala Moldovei. Oameni de toate vârstele şi de toate categoriile sociale s-au adunat în centrul Iaşului pentru a transmite un mesaj public în sprijinul copiilor care au nevoie de dragostea unei familii, în sprijinul mamelor care nu-şi pot asuma responsabilitatea creşterii unui copil şi ar vrea să-l dea spre adopţie, dar şi în sprijinul părinţilor care au adoptat sau care vor să adopte.
Soarele binefăcător al primăverii a însufleţit rugăciunea şi cântările oamenilor. Credincioşi din parohiile ieşene, împreună cu preoţii parohi, protopopi şi consilieri, tineri din organizaţiile studenţeşti din Iaşi, membri ai unor ONG-uri şi simpli trecători, cu toţii s-au întâlnit după Sfânta Liturghie în Piaţa Unirii cu un singur gând: acela că uniţi în credinţă vor reuşi să sprijine o cultură a vieţii.
„Adopţia înseamnă dragoste“
În anul 2013 au fost deschise doar 2.500 de proceduri de adopţie, comparativ cu aproximativ 60.000 de copii abandonaţi, care sunt în grjia statului. Acesta a fost motivul pentru care „Adopţia, o alegere nobilă“ a fost tema celei de-a patra ediţii a acestui marş, desfăşurat la Iaşi între Piaţa Unirii şi Palatul Culturii. Dacă spunem despre copii că sunt un dar, o bucurie, că ei sunt viitorul, să încercăm să ne îngrijim de viitorul lor, nu doar de cel al copiilor noştri. Mesajele „Noi suntem generaţia pentru viaţă“, „Iubeşte-i pe amândoi“, „Pro viaţă, pro adopţie“, „Adopţia înseamnă dragoste“, „Viaţa este primul drept al omului“, „Orice copil merită o zi de naştere“ au fost aduse în atenţie.
Ce i-a îndemnat pe ieşeni să participe la această manifestare pentru viaţă:
„Am auzit şi la radio, şi la biserică că va fi organizat acest marş. Cu cât suntem mai mulţi, cu atât impactul va fi mai mare, gestul va impresiona şi va atrage atenţia celorlalţi. Tema din acest an merită susţinută pentru că, într-adevăr, reprezintă o problemă a societăţii. Ce mai putem face noi, ca tineri? Să dăm un exemplu, să fim cât mai mulţi care promovează acest lucru. Doar prin puterea exemplului se va schimba ceva!“, a subliniat Oana Florea, farmacistă.
Nicoleta Niţă, asistent medical: „Am simţit nevoia să fiu prezentă aici, să susţin cauza, să-mi arăt solidaritatea şi sprijinul pentru o asemenea acţiune. Adopţia este cea mai bună alternativă la avort, dar într-adevăr, în România durează foarte mult până să poţi adopta un copil“.
„Am făcut acest drum cu rugăciune şi cu speranţă“
„După ce s-a terminat slujba la biserică, părintele ne-a spus despre această iniţiativă şi am venit aici cu toţii. Ştiu ce se întâmplă la nivelul Uniunii Europene, cu toate legile împotriva firii, împotriva moralităţii şi mai ştiu că noi, românii, avem o problemă cu legea aceasta a avortului, în sensul că e legal să omori un prunc. De aceea, am făcut acest drum cu rugăciune şi cu speranţa că în sufletul celor care au fost pe margine şi ni s-au alăturat s-a produs ceva când au văzut mesajele şi au auzit cântările noastre. Cred că adopţia este o soluţie bună şi pentru mamele care au de gând să avorteze, însă ştiu că e foarte greu să adopţi un copil în România şi sper să se facă demersuri în acest sens, pentru că sunt familii dornice să adopte, am şi printre cunoscuţii mei“, a afirmat Alexandru Luca, student la Teologie, anul III.
Mihaela S. (42 de ani) a venit direct de la serviciu pentru a participa la marş. „Ne-am alăturat şi noi acestor tineri care au organizat evenimentul cu acest gând: cu cât suntem mai mulţi, gestul nostru va conta. Ar trebui implicate mame cu mai mulţi copii, familii care au adoptat, să fie exemple pentru cei care doresc să facă pasul spre adopţie, dar nu au curaj. Poţi vizita copilul pe care vrei să-l adopţi, poţi construi o legătură strânsă cu acesta, iar dragostea va naşte şi răbdarea necesară până când acel copil va fi parte din familie“, consideră ea.
„M-a primit Dumnezeu să vin pe lume, dar m-au lăsat şi cei de pe pământ să vin“
„Am venit la acest marş cu gândul pe care-l am încă de când am aflat că trebuia să fiu un copil avortat, potrivit legilor acestei lumi, potrivit celor care se bazează doar pe raţiune. Faptul că exist şi reuşesc să mă bucur de mine însămi, de o floare, de orice, este mare lucru. Şi mai ales, să conştientizez că mama mea a depus un efort enorm ca să pot vedea lumina zilei. M-a lăsat Dumnezeu să vin pe lume, m-a primit. El mă primea oricum, dar m-au lăsat şi cei de pe pământ, până la urmă. E minunat să vezi pe cineva care se jertfeşte pentru ca altcineva să trăiască, chiar dacă viaţa îi va fi pusă în pericol“, a mărturisit Maria V., absolventă de Teologie.
Victoria Boghean (63 de ani): „Am trei nepoţi care mă bucură foarte mult. O viaţă fără copii, fără o familie, fără o floare în geam este foarte tristă. Trăim pentru copii, trăim pentru nepoţi. Mai degrabă nu avem timp de copii, să-i ajutăm cum se cuvine, din cauză că avem serviciu, dar ajungând la pensie, de nepoţi avem mult mai multă grijă şi întinerim trăind pe lângă ei“.
Manifestarea s-a încheiat cu îndemnul pr. Radu Brânză, coordonatorul Departamentului Pro Vita Iaşi: „Vom pleca de la acest marş al vieţii cu ideea în inimă că adopţia este întotdeauna o alegere nobilă şi trebuie să fie o alegere nobilă, în special când, din diverse motive, anumiţi părinţi sunt îndemnaţi mai mult spre avort. Aşadar, când auzim cazuri de acest gen, să-i îndemnăm pe oameni spre această soluţie“. Pr. Radu Brânză a mulţumit preoţilor şi credincioşilor prezenţi, tuturor celor care s-au implicat în organizare, poliţiei şi jandarmeriei. La final, studenţii au creat o inimă de lumânări în amintirea copiilor avortaţi.
„Ajutorarea fratelui nostru este propria ajutorare, de vreme ce suntem una în Hristos“
Nu întâmplător această manifestare pentru viaţă a avut loc în Duminica Sfintei Cruci, când în biserici se citeşte Evanghelia în care suntem îndemnaţi să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea şi să-I urmăm Domnului. Dacă suntem atenţi, ajungem la un punct de întâlnire între crucea mea, a fiecăruia, şi crucea aproapelui meu, fiindcă noi nu călătorim singuri pe cale. A-ţi duce crucea nu înseamnă a-ţi asuma doar problemele tale şi ale familiei tale, ci a te îndrepta şi spre celălalt, întărindu-l şi mângâindu-l sub povara crucii sale. Copiii abandonaţi, mamele singure, vulnerabile la avort, familiile care-şi doresc să adopte copii - iată aproapele nostru.
Să nu rămânem doar spectatori ai durerii celuilalt, simpli observatori, nevoitori cu gura. Dacă nu trece durerea celuilalt prin inima noastră, nu ne va atinge, nu ne va mişca şi nu va trece nici în rugăciunea noastră. Aşa cum scria Cuviosul Moise Aghioritul, „avem nevoie de împreună-răstignirea noastră cu Hristos, adică de ridicarea crucii aproapelui şi ridicarea propriei noastre cruci, pe drumul propriei noastre Golgote, din vârful căreia şi noi vom iubi cu adevărat. Altă cale nu există. Altfel nu se poate. Trebuie să simţim că ajutorarea fratelui nostru este propria noastră ajutorare, de vreme ce în Biserica noastră toţi suntem una în Hristos“.
Iubeşte, respectă, apără viaţa, pentru că un copil e bucurie!
Cu prilejul acestor manifestări pentru viaţă de la Iaşi şi din toată ţara, cei care au participat şi cei care au fost şi sunt solidari acestei cauze vor experimenta în timp lucrarea ascunsă a lui Dumnezeu. Mesajul intră în inimile oamenilor şi lucrează acolo pe bătaie lungă. Şi de multe ori ei îl aplică pozitiv atunci când sunt puşi în faţa unei decizii pro sau contra viaţă. Iubeşte, respectă, apără viaţa! De ce? Pentru că un copil e bucurie!
„Marşul pentru viaţă“ a fost organizat de Arhiepiscopia Iaşilor, prin Sectorul de misiune, statistică şi prognoză pastorală, Departamentul Pro Vita, împreună cu Asociaţia Studenţi pentru Viaţă din Bucureşti. Evenimentul s-a desfăşurat anul acesta în aproape 40 de oraşe din ţară.
