Amplu șantier de restaurare la Mănăstirea Berislăvești

După o vreme îndelungată în care a fost închisă cultului, din cauza riscului avansat de prăbușire, la Mănăstirea Berislăvești din județul Vâlcea se desfășoară un amplu șantier de consolidare, restaurare, conservare și punere în valoare a ansamblului monument istoric.

Ctitorie a biv vel serdarului Alexandru Bucșănescu și a soției sale, Maria, de la mijlocul secolului al 18-lea, Mănăstirea Berislăvești poartă prin timp frumusețea arhitecturală și spirituală a vremii, dar și rănile adânci ale trecerii timpului și ale vitregiei vremurilor. Ridicat în vremuri de restriște, ansamblul Mănăstirii Berislăvești era o mică cetate de apărare, în mijlocul căreia se înălța o biserică în plan triconic, pronaos supralărgit, cu pridvor deschis, sprijinit pe coloane de piatră, înzestrată cu o minunată pictură post-brâncovenească. În jurul ei au mai fost construite stăreția și turnul-clopotniță, toate împrejmuite de ziduri înalte. Tot aici, prin voia ctitorilor, a luat ființă și o școală pentru copiii din sat. La doar câteva decenii după ce fusese primenită de către ctitorii și ostenitorii ei, Mănăstirea Berislăvești, ca și Mănăstirea Cozia și alte biserici din zonă, a fost incendiată în 1788, în timpul războaielor ruso-austro-otomane dintre anii 1787 și 1792, rămânându-i zidurile goale, precum amintește un document din anul 1797. De atunci, pictura murală din naos are o gamă cromatică distinctă față de cea din pronaos, predominând culori precum gri, brun și roșu. La scurt timp, grele încercări s-au abătut asupra mănăstirii, și anume marele cutremur din anul 1802, urmat de cel din 1838, care au deschis alte răni în trupul cicatrizat al ansamblului monahal. Între anii 1850 și 1855 au avut loc mici reparații constând în supra­înăl­țarea clopotniței și înlocuirea învelitorii aco­perișului din șiță cu tablă. Ansamblul a fost din nou grav afectat de către bombardamentele germane din anul 1916, când în axul absidei Altarului a apărut o crăpătură din golul ferestrei spre cornișă și care, în anul 1931, se mărise atât de mult, încât încăpea în voie mâna omului. După cereri repetate trimise Comisiunii Monumentelor Istorice de către preoții slujitori, abia în anul 1967 a fost realizat un proiect care viza doar restaurarea bisericii și a turnului-clopotniță, însă intervențiile au avut loc abia în 1972, când în partea superioară au fost aplicate două centuri din platbandă metalică, pentru a preveni mărirea crăpăturilor. Cutremurele din anii 1977 și 1986 au avariat din nou ansamblul mănăstirii și abia din anul 1992 au fost reluate noi lucrări de cercetare și proiectare în vederea restaurării. În anii din urmă, starea întregului ansamblu era critică, mai ales din cauza degradărilor structurale, fisuri care au influențat și degradarea paramentului tencuit și pictat, atât la interior, cât și la exterior. Din cauza riscului de prăbușire, s-a impus construirea unui nou locaș de cult pentru parohie, iar Mănăstirea Cozia, căreia i-au fost cedate drepturile, a luat ca primă măsură protejarea ansamblului, aflat într-o stare avansată de degradare. De asemenea, acoperișul și turlele oarbe au fost demolate în anul 2005, de atunci biserica și stăreția fiind protejate de câte un acoperiș sprijinit pe schelă. 

Din anul 2015, însă, lucrurile se schimbă la Mănăstirea Berislăvești. „Proiectul de consolidare, restaurare, conservare și punere în valoare a ansamblului monument istoric de la Mănăstirea Berislăvești a început în iunie 2015, când Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie, la propunerea părintelui Vartolomeu Androni, m-a numit stareț al mănăstirii. La scurt timp, am început demararea proiectului cu fonduri europene. Am avut un mare sprijin din partea arhitectei Aurora Târșoagă, șeful de proiect care a venit cu mare drag în ajutorul nostru și datorită ei avem o echipă unită. Această împreună-lucrare ne-a motivat, pentru că lucrarea de aici nu a fost și nu este ușoară și mulți dintre ei puteau să renunțe pe parcurs. În anul 2015, zidurile vechi ale bisericii, ale stăreției și chiar zidurile din incintă erau în ruină. Mănăstirea a fost închisă o perioadă mai lungă, pentru că prezenta un risc mare de prăbușire. Se slujea o dată pe an, la 30 ianuarie. De-a lungul timpului, au fost și momente mai dificile, când aproape simțeam că nu se mai leagă nimic, însă atunci intervenea lucrarea minunată a lui Dumnezeu, în sensul că nu ne-a lăsat să ne oprim. Vremea din jurul satului Berislăvești era ploioasă ori ningea, însă aici nu, astfel încât s-au efectuat lucrările necesare. La fel, acoperișul vechi de la stăreție, unul provizoriu, pus pe câțiva piloni de lemn, având o greutate de câteva tone, a fost ridicat de un vânt puternic și așezat între biserică și stăreție, fără să atingă zidurile fragile. În toate este voia Domnului și în anii aceștia am simțit din plin ajutorul Lui și al Maicii Domnului”, ne-a declarat protos. Efrem Gavrilă, starețul Mănăstirii Berislăvești. 

„Pictura de aici este o bijuterie”

Până în prezent, au fost executate lucrări de consolidare a zidurilor, a stăreției și a bisericii. Zidul de incintă a fost finalizat; la stăreție se lucrează la acoperirea cu șiță din lemn și la tencuielile interioare, iar la biserică s-au făcut recent 38 de forări transversale și longitudinale pentru armarea edificiului și s-a montat coronamentul, pentru începerea lucrărilor de la acoperiș. Din luna iulie 2018 s-a intervenit și asupra picturii murale, fiind îndepărtat stratul de pictură, realizat în a doua jumătate a secolului al 19-lea în tempera și ulei, care din punct de vedere stilistic nu respecta tradiția iconografiei bizantine și post­bizantine. Totodată, este restaurată piatra și au fost îndepărtate 6 straturi de var care acopereau exteriorul bisericii, unde a fost scos la lumină un decor policrom. În paralel sunt executate, în afara proiectului de consolidare și restaurare, lucrări de finisaje interioare la noul corp administrativ al mănăstirii, a cărui construcție a început tot în anul 2015. „Pictura de aici este o bijuterie și, chiar dacă este mai nouă, ea este la fel de frumoasă ca şi cele de la Cozia sau Hurezi, datorită stilului, modelajului, atenției la detaliile tehnice. Se mai păstrează din pictura originală, lăsând zonele lacunare, cam 90% ca informație. Fiind fragilă, se fac lucrări de consolidare prin injectări. După ce stratul de tencuială este sănătos, rezistent, când ne asigurăm că în spatele frescei nu sunt probleme, ne putem atinge de lacunele stratului suport și de reintegrarea cromatică. Ne simțim ca o familie și este o bucurie imensă când vezi ce iese, dar suntem conștienți că pictura nu ne aparține, ci am făcut ceea ce a fost nevoie pentru a salva ce se mai putea și pentru a-i prelungi viața. Pictura este ca un pacient, trebuie să o stabilizăm și apoi să-i asigurăm o existență cât mai îndelungată”, a spus Dumitru Gorea, coordonatorul lucrărilor, pictor restaurator atestat de Ministerul Culturii și de Comisia de pictură bisericească. 

Cu voia Domnului și prin bunăvoința oamenilor, Mănăstirea Berislăvești se va reașeza în salba cetăților duhovnicești de pe aceste meleaguri, datorită celor care au slujit și s-au rugat la Altarul acestei biserici. Jertfa lor se împletește cu istoria plină de încercări prin care a trecut această mănăstire, însă, precum spune părintele stareț Efrem, „cu toate că vedeam zidurile acestea atât de oropsite și de lovite, Dumnezeu dăruiește curaj și nădejde, pentru că El nu va lăsa să piară și de fiecare dată îndreaptă lucrurile, ceea ce se întâmplă în aceste zile și la Berislăvești”. Prin readucerea la frumusețea de odinioară a întregului ansamblu, Mănăstirea Berislăvești va fi așezată ca „o floare preafrumoasă” în grădina Maicii Domnului, prin care oamenii să simtă mireasma și bucuria harului, căci unde este rugăciune, acolo este și har.