Oraşul, aflat la 34 de kilometri de cetatea Sibiului, pe drumul care leagă judeţul de Alba, este cunoscut pentru izvoarele termale din zonă, cu efecte terapeutice deosebite. Cei care vin la Miercurea Sibiului pentru a-şi trata neputinţele trupeşti vor găsi în inima oraşului o adevărată Catedrală, un lăcaş de cult socotit de credincioşii din oraş un izvor duhovnicesc din care se adapă neîncetat. Monument istoric, biserica are un trecut plin de evenimente care ne vorbesc despre viaţa românilor din aceste locuri.
Oraşul Miercurea Sibiului este aşezat în partea de vest a judeţului Sibiu, la limita cu judeţul Alba. Localitatea este continuatoarea unei vechi aşezări umane, ale cărei începuturi nu pot fi datate cu exactitate. Săpăturile arheologice din secolul trecut au descoperit în zonă mai multe obiecte din neolitic şi urme ale civilizaţiei romane, semn că aşezarea umană a avut o importanţă crescută în istoria acestor meleaguri.
În apropiere, pe locul numit Pietriş a fost descoperită, conform „Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Transilvania“, o aşezare aparţinând culturilor Starcevo-Criş-neolitic.
În 1888, s-a descoperit în vatra localităţii un chiup, adică un vas de cereale roman, iar în 1975 s-au găsit trei monede imperiale din secolul al IV-lea. În perioada 1979-1983, s-au efectuat noi săpături în zonă şi au fost descoperite un complex termal, un loc de popas şi adăpost pentru călători, dar şi o monedă din perioada împăratului roman Valens.
Cu siguranţă izvoarele de apă termală de aici au adus renumele aşezării şi a atras mii de oameni, în căutarea lor de a-şi îngriji trupul. Apele minerale clorusodice, nămolul sapropelic fosil şi climatul din Miercurea Sibiului au fost încă din vechime apreciate pentru beneficiile aduse sănătăţii oamenilor, în special bolnavilor de reumatism, dar şi persoanelor cu afecţiuni neurologice, cardiovasculare şi endocrine. În 2004, Miercurea Sibiului a devenit oraş, ca o recunoaştere a importanţei şi vechimii acestei localităţi din judeţului Sibiu.
Fost protopopiat
Prima atestare documentară a localităţii sibiene este la 1291, dar se pare că actuala aşezare a fost întemeiată cu cinci decenii mai devreme, de o comunitate de saşi. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, comunitatea românească din Miercurea Sibiului era destul de închegată, iar noua organizare bisericească din acea vreme a ţinut cont şi de numărul important de români din localitate.
Astfel, Miercurea Sibiului a devenit protopopiat. Prea multe nu se cunosc despre acest protopopiat şi despre viaţa bisericească a românilor ortodocşi din Miercurea Sibiului. Este cunoscut numele protopopului Theodor Janoi, menţionat în documente de la 1803 şi 1812. Documentele mai menţionează şi numele unor preoţi slujitori la Miercurea Sibiului, între care Nicolae Cazan, Ioan Bunea şi Dumitru Fleşeriu, cel din urmă fiind şi primul preot fiu al localităţii. Slujbele religioase erau oficiate într-o biserică de lemn, cumpărată din Deal şi aşezată în cimitirul românesc din Colibi. Tot în zona Colibi, românii din Miercurea Sibiului au deschis în 1758 şi o şcoală confesională într-o casă închiriată.
Sprijin de la Sfântul Andrei Şaguna
În 1862, au început demersurile pentru zidirea unei biserici din piatră la Miercurea Sibiului, un lăcaş care să corespundă nevoilor liturgice, pastoral-misionare şi duhovniceşti din comunitatea românească. Pentru suma de 520 de florini, s-a cumpărat o casă şi o curte ce aparţineau lui Ion Bunea. Banii au fost oferiţi de Gheorghe Măcelariu, primul ctitor al bisericii. Anul următor, un incendiu a distrus casa vecină şi, după acest trist moment, parohia a făcut un schimb de terenuri şi a achiziţionat curtea acestei locuinţe arse.
În acelaşi an, românii din Miercurea Sibiului s-au adresat marelui mitropolit, Sfântul Andrei Şaguna, pentru a primi sprijin la ridicarea bisericii. În documentul înaintat către sfântul ierarh se menţiona că pregătirile pentru ridicarea unei biserici de piatră la Miercurea se fac de 30 de ani, dar puterea financiară a localităţii nu este atât de mare încât să susţină o asemenea lucrare. Celor 50.000 de cărămizi şi 20 de buli de var adunate, se adăugau 5-6000 de florini, dar finalizarea presupunea un efort de minim 12.000 de florini. Sfântul Andrei Şaguna şi-a dat acceptul ca parohia să facă mai multe colecte în întreaga eparhie.
Saşii, solidari cu românii
Forţa de muncă a fost asigurată de credincioşii din localitate. Coordonatorul lucrărilor de zidire a fost Andreas Ungur din Sibiu, iar la turn şi o mare parte din biserică a fost angajat arhitectul Francisc Szallay. Maistrul lemnar J. Buertmess a fost cel care a confecţionat întreaga tâmplărie.
Un lucru foarte interesant menţionat de istoricul bisericii este ajutorul primit de la comunitatea săsească. Mai întâi, comunitatea săsească a acceptat propunerea lui Ilie Măcelariu, jude regesc, ca cele 400.000 de cărămizi să fie arse cu lemn din pădurea comunală. Biserica luterană din localitate a donat două obligaţiuni urbariale a câte 2000 de florini fiecare. Ilie Măcelariu, Vasile Greavu, protopopi precum Ioan Droc au oferit la rândul lor sume importante de bani pentru finalizarea lucrărilor. Primul dintre ei, Ilie Măcelariu, este considerat printre ctitorii importanţi şi de aceea şi hramul bisericii a fost ales după numele acestuia. Mitropolia de la Sibiu a oferit sume de bani în mai multe tranşe, iar Banca mixtă româno-săsească „Transilvania“ şi Banca săsească „Sparkassa“ au oferit împrumuturi. Pentru aceste împrumuturi, credincioşii au garantat cu averile lor. Finalizarea lucrărilor au adus mare bucurie comunităţii. Biserica este impunătoare, în stil gotic, cu un turn de 50 de metri. Iconostasul a fost pictat de artistul Georgescu din Poiana.
Sfinţită de Nicolae Ivan
În 1889, bolta mare a lăcaşului de cult s-a fisurat şi necesita reparaţii urgente. Prin mari eforturi materiale, lăcaşul de cult a fost reparat în 1901 şi sfinţit de asesorul consistorial Nicolae Ivan, viitorul episcop de Cluj.
În timpul păstoririi lui Avram Pecurariu au fost înlocuite ferestrele şi iconostasul. În 1922, au fost angajaţi Ilie Moga din Apoldu de Sus, Vasile Ludoşan din Miercurea şi Pentru Vintilă din Sebeş pentru a repara turnul, acoperişul, exteriorul şi stranele. La 27 noiembrie 1938, biserica a fost resfinţită. În 1947 au fost efectuate alte lucrări de reparaţii capitale, printre care şi pictura de pe boltă, degradată în prezent. În 1951, protopopiatul a fost desfiinţat şi parohia ţinea de Protopopiatul Sebeş.
În 1969, pe 2 iunie, biserica a trecut prin cele mai grele clipe ale existenţei sale. O furtună puternică a spart geamurile şi a smuls acoperişul turnului. În 1971, au fost reparate toate cele afectate de furtuna din 1969. În anii următori, preoţii şi credincioşii s-au îngrijit să zugrăvească biserica.
Corul parohial
În ultimii ani, biserica a fost supusă unor ample lucrări de renovare şi înfrumuseţare, care au fost binecuvântate recent de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului. Prin grija parohului Ioan Brădilă, a fost schimbată ţigla veche de pe acoperişul bisericii, s-a reparat turnul şi s-au reparat pereţii exteriori.
„Am primit ajutor din partea credincioşilor, a mai multor donatori şi a autorităţilor locale în lucrările noastre. Sunt foarte multe lucruri pe care le-am realizat în anii de când sunt preot la Miercurea Sibiului. Am realizat instalaţii de captare a apelor pluviale şi de încălzire centrală, am schimbat podelele şi mai multe obiecte din biserică. În şcoala confesională din spatele bisericii, retrocedată parohiei, am amenajat un modern spaţiu de lucru pentru comunitatea noastră, cu un oficiu parohial şi alte spaţii pentru credincioşii noştri“, ne-a spus părintele Ioan Brădilă.
Concomitent cu aceste lucrări de la biserică, şcoala confesională şi casa parohială, în parohie au în vedere şi nevoile credincioşilor. Astfel, s-a constituit un fond de într-ajutorare pentru înmormântări şi situaţii dificile.
În 1997, s-a format un cor bisericesc armonizat, condus de profesorul Niculae Gastone şi teologul Alexandru Chioar Dumitrescu.
„La început, corul era format din elevi de la Liceul «Ilie Măcelariu» din Miercurea Sibiului. Acum, vin mai multe femei şi nădăjduim că vor veni şi bărbaţi în corul nostru“, ne-a mai spus părintele Ioan Brădilă. Prioritatea de viitor este acum pictura interioară a bisericii.
Oraşul sibian este cunoscut şi pentru marile personalităţi născute aici, între care Ilie Măcelariu, un important om politic din secolul al XIX-lea, şi sculptorul Cornel Medrea, al cărui bust se află amplasat în centrul oraşului.
Personalităţi din Miercurea Sibiului
La Miercurea Sibiului, pe 17 martie 1869, a avut loc Adunarea de constituire a Partidului Naţional Român, eveniment istoric la care au participat o serie de personalităţi ale vremii, amintind pe Ilie Măcelariu, George Bariţiu, Ioan Raţiu, Visarion Roman, Axente Sever şi Iacob Mureşanu. Despre familia Măcelariu se ştie că a fost originară din Moldova şi a pătruns în Ardeal, unde s-a impus în mai multe domenii publice, atât cât le era permis românilor din acea vreme.
Sculptorul Cornel Medrea, fiu al localităţii Miercurea Sibiului s-a remarcat în epocă prin busturile şi portretele realizate maiestuos. Au rămas din opera sa busturile lui George Coşbuc, Barbu Ştefănescu Delavrancea sau Victor Eftimiu. A avut numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate şi a rămas cunoscut în arta românească prin capodoperele sale de factură expresionistă şi realistă.
